Nu cred că greşesc dacă spun că Măliniul este una dintre cele mai frumoase şi mai bogate comune din judeţul Suceava. Asta-i impresia pe care ţi-o lasă casele mai vechi sau mai noi, mai mari sau mai mici ori mai mult sau mai puţin colorate care străjuiesc drumul destul de bine asfaltat. Un drum lung care nu se lasă pînă nu ajunge în buza unei pîrtii de schi care se află în imediata apropiere unui cochet motel care organizează elegante nunţi în aer liber. Un drum care pînă la pîrtie lasă în urmă cîteva pensiuni aruncate pe dealurile din împrejurimi laolaltă cu terenuri de sport şi mici bazine de înot. Drumul despre care vă vorbesc are ca punct de plecare centrul comunei, care, la sfîrşit de săptămînă, atunci cînd nu sînt sărbători religioase, devine parcare pentru maşinile scumpe ale nuntaşilor. Peste drum de Primăria Mălini, locul în care sînt oficiate cununiile civile, se află Casa Memorială „Nicolae Labiş”. O casă care, într-o frumoasă zi de sîmbătă, ar trebui să aibă porţile deschise pentru turiştii care sînt veniţi la pensiuni, dar mai ales pentru cei care au bătut drumul special pentru a vizita locul în care Nicolae Labiş scria şi plîngea. Scria. Numai că sîmbătă, 20 august, în judeţul turistic Suceava, Casa Memorială „Nicolae Labiş” era închisă. În poarta de lemn de la intrare o pioneză ţinea fixată o bucată de foaie de caiet de şcoală generală pe care scria: „Sînt plecată din localitate. Mulţumesc. Mîine sînt aici”. Pesemne că reforma Statului Român a ajuns şi la Mălini. A ajuns atît de nervoasă încît, cu o singură excepţie, a dat pe toată lumea de la muzeu afară. Iar o angajată nu poate ţine deschis muzeul tot timpul, pentru că aceasta se poate îmbolnăvi şi poate are de mers la o rudă din altă localitate sau la o nuntă la care să stea pînă în zorii zilei. Aşadar, nu muzeografa este vinovată pentru că obiectivul turistic era închis, ci deştepţii care fac disponibilizări de personal din birouri. Şi ar mai fi o problemă. La poarta de intrare în Casa Memorială „Nicolae Labiş” este un citat din Goethe, care sună astfel: „Să nu treacă o zi fără să vezi, să auzi, să citeşti”. În primul rînd, eu n-am vrut să treacă o zi fără să văd ceva, dar n-am reuşit pentru că muzeul era închis. În al doilea rînd, o să încerc să văd dacă în faţa Casei Memoriale „Johann Wolfgang van Goethe” este vreun citat din Nicolae Labiş.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Alte articole:

• Accident pe strada Nicolae Labiş cu un rănit grav
  Sîmbătă seara, la ora 19.00, o tînără în vîrstă de 22 de ani din municipiul Suceava s-a rănit grav într-un accident care a avut loc...
• Atac la o casă de schimb valutar
  Doi tineri de 21 de ani sînt anchetaţi de Poliţie după ce în noaptea de sîmbătă spre duminică au încercat să spargă o casă de...
• Nicolae Vieru şi Mirela Ungureanu, spectacol la „Dom Polski”
  Mîine, cu începere de la ora 17.00, Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” va susţine un spectacol folcloric extraordinar la Sala „Dom Polski” din Suceava. Spectacolul este...
• Marele premiu „Nicolae Labiş” a ajuns la un poet din Boroaia
  Cea de-a 42-a ediţie a Festivalului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş” a fost cîştigată de Vlad Ionuţ Sibechi din comuna Boroaia, judeţul Suceava. Acesta a...
• Incendiu la o maşină parcată pe strada Nicolae Iorga
  Un autoturism „Opel Astra” a luat foc, aseară, pe strada Nicolae Iorga din Suceava din cauza unui conductor electric cu izolaţia deteriorată. În incendiu au...