Mai mulţi profesori suceveni îşi fac bagajele pentru că vor părăsi sistemul de învăţămînt. Unii o vor face forţaţi de faptul că se vor desfiinţa clase şi şcoli, iar alţii o vor face de bună voie fiindcă s-au săturat de bătaia de joc a guvernanţilor care-i obligă să lucreze în condiţii improprii şi pe bani puţini. Deştepţii aflaţi în fruntea trebilor au stabilit că finanţarea în învăţămînt se va face „per capita”, de parcă învăţămîntul ar trebui să fie o activitate profitabilă ca sereleul unui ministru, dar şi de parcă elevii ar fi oi, capre sau vaci. Măcar să-i spună finanţare „per copita”! În timp ce profesorii de rînd aşteaptă să fie trimişi la coada vacii, la tarabă în bazar sau la căpşuni în Spania, cei de la vîrful Inspectoratului Şcolar Suceava nu mai pot de bine. De pildă, pensionarul Mihai Vitcu este atît de în formă încît nu poate sta acasă şi de aceea bate zilnic drumul pînă la Inspectorat, acolo unde este adjunct. Dacă nu i-ar fi foarte bine ca adjunct al IŞJ, domnul Vitcu ar sta acăsucă sau la table în parc şi nu ar veni pînă la Suceava tocmai de la Fălticeni. Nici şeful Inspectoratului Şcolar Suceava, Petru Carcalete, nu ar face zilnic naveta pe relaţia Rădăuţi-Suceava dacă nu i-ar conveni funcţia. Dar oare cu ce maşini se deplasează cei doi domni şi cît costă şoferii, benzina şi întreţinerea autoturismelor? Cîte salarii de învăţător sau de profesor la ţară, la o şcoală care urmează să se desfiinţeze din motive ce ţin de costuri, ar putea fi plătite din banii aruncaţi pe naveta domnilor Vitcu şi Carcalete? Sau poate că Mihai Vitcu şi Petru Carcalete se fîţîie cu maşinile lor şi suportă toate cheltuielile din propriul buzunar. Dar domnii înainte amintiţi or avea buzunare atît de largi, adică ei, din muncă cinstită, cîştigă atît de bine ca şefi ai Inspectoratului? Oricum, dacă cei doi nu sînt navetişti pe banii IŞJ, aceştia merită, pentru efortul deosebit pe care-l fac, să li se ridice statui în faţa Inspectoratului, iar instituţia să fie botezată Mihai Carcalete sau Petru Vitcu.

Vă reamintesc, pentru că mi-am permis să-mi iau cîteva zile de vacanţă, v-am prezentat un material pe care l-am difuzat la Radio Top şi-n luna mai a acestui an.tab vineri 3 sept

Dacă n-ar fi fost Adrian Porumboiu, fabrica de pîine „Mopan” Suceava ar fi fost oale şi ulcele, dar nu ulcele de lut ca alea făcute la Marginea pe care se mai pot cîştiga vreo doi lei de la cei doi turişti nemţi care vizitează judeţul nostru într-o marţi. Fabrica ar fi fost rasă de pe faţa pămîntului, aşa cum au fost rase toate fabricile din zona industrială a Sucevei, iar în locul acesteia ar fi răsărit cîteva vile de neamuri proaste sau nişte buruieni înalte cît turnul de paraşutism de lîngă ştrandul de la Iţcani. Adrian Porumboiu se încăpăţînează să facă agricultură, morărit şi panificaţie într-o ţară în care agricultura a fost distrusă cu o premeditare criminală, în care morăritul se mai face doar cu rîşniţele de cafea, iar panificaţia se face la fără frecvenţă. Domnul Porumboiu se încăpăţînează să facă şi fotbal într-o ţară în care clanul Becali a distrus fotbalul şi într-un oraş, Vasluiul, în care, în afară de Adrian Porumboiu şi de fotbal, nu mai există nimic. Pe vremuri, în Vaslui mai exista ceva: un deputat care, între timp, s-a făcut preşedinte jucător, dar nu jucător de fotbal, ci jucător de ţonţoroi pe pensiile şi salariile oamenilor şi pe cadavrul unei ţări căreia de mult a încetat să-i mai bată inima. Aşadar, domnul Porumboiu se încăpăţînează să facă performanţă într-o ţară în care performanţă înseamnă, pentru cei mai mulţi, înjurăturile lui Gigi Becali, dansul din buric al asistentelor soţiilor cu numerele 1, 2, 3 şi 4 ale lui Silviu Prigoană, lacrimile Biancăi Drăguşanu, poşetele Elenei Udrea şi chiloţii lui Cătălin Botezatu. Dacă ar fi după mine, aş desfiinţa Ministerul Agriculturii care oricum nu face nimic şi aş înfiinţa o companie agricolă căreia i-aş aloca miliardele de lei pe care le toacă fără nici un folos ministerul înainte amintit, iar în fruntea companiei l-aş numi pe Adrian Porumboiu, singurul om care a demonstrat că în ţara asta se poate face agricultură. Tare mi-e teamă, însă, că am zis o mare prostie. Singurul om care le ştie pe toate este Traian Băsescu, cel care este şi primul agricultor al ţării, şi primul finanţist al ţării, şi primul deştept al ţării, aşa că domnul Porumboiu să-şi vadă de grîul şi de Sînmărteanul lui, iar noi, poporenii, să ne vedem de sărăcia şi de umilinţa noastră.

Vă reamintesc, pentru că mi-am permis să-mi iau cîteva zile de vacanţă, v-am prezentat un material pe care l-am difuzat la Radio Top şi-n luna mai a acestui an.tab joi 2 sept

Premierul PD-L, Emil Boc, a vizitat, ieri, fabrica de prelucrare a lemnului „Doxar Grup” din Gura Humorului. Fabrica îi aparţine unui membru PD-L care se numeşte Nicolae Troaşe. Doar nu era să meargă domnul Boc la societatea comercială a unui pesedist, a unui liberal sau a unui apolitic din moment ce numai în PD-L sînt oameni de afaceri iscusiţi care se descurcă de minune şi-n vremuri de criză. Societatea „Doxar Grup” a fost aleasă pentru vizita domnului Boc fiindcă aceasta merge foarte bine, pentru că este condusă de un membru al partidului aflat la putere, dar şi fiindcă, după părerea mea, domnul patron este cam de aceeaşi înălţime cu domnul mic ministru. Asta aşa, ca să se simtă şi Emil Boc un om mare la stat, nu doar un om mare în stat. La fabrica de la Gura Humorului, omul care a demonstrat că le are cu cositul a vrut să arate că le are şi cu lemnăritul sau cu buştenitul. De aceea, primul cosaş al ţării a luat o toporişcă şi a decojit un buştean, dar numai după ce a dat mîna cu toţi salariaţii care erau gătiţi la fel cum erau gătiţi muncitorii pe vremea cînd fabricile şi uzinele erau vizitate de primul cîrmaci al ţării şi de savanta de renume comunal. Mîndru tare de reuşita sa, Emil Boc s-a lăudat în gura mare că el este în stare să se descurce şi cu topoare mai mari. Nici nu mă îndoiesc din moment ce se ştie că domnul Boc merge frecvent la sală şi trage de fiare. Păi, dacă Ştefan cel Mare, dar mic de statură, se descurca cu ditamai sabia fără să meargă la sala de forţă, de ce nu s-ar descurca Emil cel Mic cu un topor? Pentru că am văzut că domnul Boc se pricepe la cosit, dar şi la buştenit, eu aş propune conducerii Consiliului Judeţean Suceava ca, pe lîngă programe de genul „Drumul lemnului”, „Paşte în Bucovina” şi „Crăciun în Bucovina”, să iniţieze şi programul turistic „Boculeţ în Bucovina”. În cadrul acestuia se va construi o casă cu specific local în care Emil Boc va face diferite obiecte din lemn şi va face demonstraţii de cosit şi de decojit buşteni. După o vreme, domnul Boc va trece la un nivel superior şi se va apuca de vînat, iar turiştii vor participa alături de acesta la un concurs! De dat jos blana la urs.

Vă reamintesc, pentru că mi-am permis să-mi iau cîteva zile de vacanţă, v-am prezentat un material pe care l-am difuzat la Radio Top şi-n luna martie a acestui an.

tab miercuri 1 sept