Ştiri

Actualitate socială, economică, politică, sportivă şi culturală

Tableta zilei

Retrospectiva “Tableta zilei”

Top 10

Top 10 Airplay

Top Magazin

Revista “Top Magazin”

Audio

Cele mai importante subiecte locale ale zilei difuzate în cadrul emisiunii „Pulsul Matinal”

Prima pagină » Tableta zilei

Flori, arme şi băieţi

11 decembrie 2009 71 vizualizări

balan nelu, cjSecretarul general al PD-L Suceava, deputatul Ioan Balan, şi-a cerut scuze de la Organizaţia PSD din Cîmpulung Moldovenesc pentru porcăria pe care au făcut-o unii dintre colegii săi de partid. Gestul domnului Balan trebuie apreciat mai ales că acesta este singular. În judeţul Suceava nu s-a pomenit pînă acum ca un activist de partid să-şi ceară scuze de la adversarii să politici. Dar, despre ce este vorba? Pe faţada sediului PSD din Cîmpulung Moldovenesc, nişte mîni dibace mînate în luptă de nişte minţi obosite de la atîta campanie electorală au pus, ca la mort, o coroană de flori. O coroană făcută din flori portocalii şi cu o bandă albă cu margini negre pe care era trecut rezultatul alegerilor de duminică, 6 decembrie. Asta a fost o glumă făcută la adresa partidului condus, încă, de Ţopăiacul care s-a culcat preşedintele României şi s-a trezit tot preşedintele Senatului României. Ca să faci o astfel de glumă trebuie să ai mintea mică, mică, mică, mai ceva decît mintea de furnică. Ca să glumeşti în halul ăsta trebuie să fii neam prost, mai prost decît prostul satului care nu ştie decît să rîdă ca prostul la toate glumele proaste făcute de proştii din satele învecinate. Presupunînd că scuzele deputatului PD-L Ioan Balan adresate Organizaţiei Cîmpulung Moldovenesc a PSD sînt chiar sincere, acestea sînt, oarecum, tardive. Vinovaţi de urîţenia de la Cîmpulung nu sînt proştii cărora le-a venit prin căpuşoarele lor mici cît gămălia unui ac să facă o asemenea glumă. Vinovaţi sînt cei care le-au inoculat activiştilor de partid, mici şi mari, ideea că ei sînt buricul pământului şi, de aceea, îşi pot permite să facă fix ce vrea muşchii lor. Vinovaţi sînt cei care le-au dat înţeles subordonaţilor de partid, uneori prin exemplul personal, că lupta politică este un fel de război pe viaţă şi pe moarte în care scopul scuză mijloacele. Mă întreb oare ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi avut arme de foc tot prostul? Eu cred că prostul nu s-ar mai fi obosit să se cocoaţe pe sediul unui partid ca să atîrne o coroană de flori.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Articolul precedent
Notează articolul: 1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele

Alte articole: