Scriitorul Stelian Tănase a declarat la Radio Top că romanul ”Negustorul de antichități” nu a avut succesul la care se aștepta, dar că acesta va avea o continuare pentru că este vorba despre un roman ”solid, balzacian”. Într-o intervenție telefonică, domnul Tănase a declarat: ”<Negustorul de antichități> e un roman pe care pe l-am lansat de ziua mea la Muzeul de Artă cu foarte multă lume, aproape 1.000 de persoane, cîteva sute, a fost o sală arhiplină. A fost cea mai populată lansare pe care am organizat-o vreodată. Apoi, buhul s-a dus. Lumea a luat, a citit cartea. Ca să fiu sincer a avut un succes mai mic decît m-am așteptat eu, pentru că e un roman solid, balzacian, pe formulă clasică, și aceste romane au succes. În luna martie voi publica volumul II al acestui roman, deși nu e aceeași poveste, este cu totul altceva, dar e ca în Balzac… Anumite personaje, scene, se face aluzie la anumite evenimente consumate în primul volum. Este o carte care se numește <Dincolo nu e nimeni> și va apărea, cred, la mijlocul lunii martie în librării, poate chiar mai devreme”. Cartea a apărut la Editura ”Corint”.
Stelian Tănase speră ca volumul să se bucure de aprecierea publicului, lucrul acesta fiind cel mai important pentru domnia sa. A spus domnul Tănase: ”Sper să se bucure de atenția cititorilor, mai ales. Eu sînt interesat de cititori și mai puțin de cronici literare și de premii, mai ales de premii. Le detest, ca să spunem așa, am o boală pe ele. Nu sînt un scriitor pentru jurii. Sînt unii care scriu pentru jurii, ca să ia premii, ca să apară în presă că au luat premiul Vasilică Pompierul sau că au luat premiul Bîldîbîc nu știu pe unde prin Occident. Nu sînt interesat de asta. Sînt foarte interesat, însă, să am cititori. Cititori reali, care merg la raft, care cumpără cartea, o duc acasă, o citesc, împărtășesc impresii, cam asta e zona care mă interesează cu predilecție”.
În momentul în care s-a făcut o paralelă între ceea ce spune domnia sa și filmele românești făcute pentru festivaluri, Stelian Tănase a afirmat: ”Se rulează într-un cinematograf cu 50 de oameni în premieră în București sau la Iași, sau la dumnevoastră la Suceava, după care dispar. Îl văd 50 de spectatori cel mult și după aia nu mai există. Nu sînt adeptul unei asemenea arte care nu are public. Nici nu sînt un autor comercial care face trăsnăi ca să vînd- mult, tiraje mari, dar mă interesează cititorul real. Societatea românească furnizează o asemenea categorie de oameni care chiar citesc, deși lumea zice că nu, mai ales editurile se vaită”.