În opinia profesoarei de franceză Mariana Ciupu, ”olimpiadele școlare sunt, poate, printre puținele aspecte pozitive care au mai rămas în învățământul românesc”. Doamna Ciupu a trimis redacției noastre un punct de vedere personal, după ce profesoara Alian Cuciurean, directoarea Colegiului Silvic Bucovina Cîmpulung Moldovenesc, a declarat la Radio Top: „Olimpiadele școlare nu prea reflectă excelența. Au devenit cumva niște evenimente de masă sau niște mijloace pentru obținerea unor burse sau unor diplome care să te ducă, să îți asigure un loc la universitate. Cred că ar trebui de regîndit absolut tot sistemul acesta de olimpiadă, de la regulament, la criterii de participare… (…) Dacă ar fi după mintea mea, aș păstra toate acele competiții care au o finalitate internațională, aș face subiecte standardizate, ar fi multe, multe lucruri de spus”.
În punctul de vedere personal al Marianei Ciupu, care este directoarea adjunctă a Școlii Gimnaziale nr. 4 Suceava, se arată: ”Olimpiadele școlare sunt, poate, printre puținele aspecte pozitive care au mai rămas în învățământul românesc, reminescențe ale unui învățământ de altădată, serios, sistematic și riguros, care promova cultura generală și punea accentul pe efort, descoperirea talentului, studiu, meritocrație și competiție sănătoasă, în primul rând cu sine însuși, făcând din școală principala pârghie în ascensiunea socio-profesională, indiferent că era vorba despre a urma o meserie practică sau o profesie intelectuală. Olimpiadele, fie la discipline teoretice reale sau socio-umane, fie la discipline tehnice, reprezintă o motivație pentru găsirea și cultivarea unui talent, a unor abilități și dobândirea unei culturi generale solide, în detrimentul vulgarității, al indolenței, al inculturii și al iraționalității care acaparează societatea actuală.
Mariana Ciupu a adăugat: ”Limba franceză este pasiunea mea din adolescență. În liceu am devenit olimpică națională la limba franceză. Devoram poezie, romane, nuvele, eseuri filosofice și piese de teatru în limba franceză și scriam zeci de eseuri argumentative, făceam traduceri literare și participam la diverse întâlniri francofone organizate în cadrul școlii. Luciditatea limbii franceze, dublate de eleganță și muzicalitate, mă determinau să citesc literatură franceză în limba franceză : Balzac, Maupassant, Baudelaire, Verlaine, Molière, Camus, Zola etc. și să urmăresc adesea un post de televiziune francez. La finalul liceului, parcursesem mare parte din lecturile în limba franceză din bibliografia de facultate. Totodată, olimpiada națională de limba franceză a reprezentat pentru mine, copil modest, prima excursie în afara județului. Dincolo de pasiune și dorința naturală de a fi foarte bună la ceva, experiența olimpiadei naționale de limba franceză a însemnat și o căutare asiduă a unui drum în viață pentru a-mi câștiga existența”.
Profesoara Ciupu mai spune: ”Olimpiada școlară a fost, pentru mine, cel mai eficient instrument de consiliere și orientare profesională și contextul ideal de egalizare a șanselor, care mi-a permis să-mi descopăr înclinația către limbi străine și să iau o decizie sustenabilă cu privire la parcursul meu educațional. Fusesem admisă pe primele locuri și la Universitatea A.I. Cuza din Iași, însă am ales Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, Limba franceză – Limba engleză, din considerente economice, întrucât îmi doream să aloc timp preponderent studiului și practicii de specialitate, pentru a deveni un bun profesionist. Urma să descopăr că am ales foarte bine. Am beneficiat de bursă de merit pe perioada studiilor universitare de licență și post-universitare de masterat și doctorat, în cadrul unui proiect european de cercetare doctorală, de o bursă de imersiune lingvistică și culturală la Sévrier, în Franța, și de o bursă de studiu Erasmus, care mi-a permis să studiez un semestru, în al doilea an de facultate, în Franța, la Chambéry, la Université de Savoie Mont Blanc.Toate acestea au avut un singur punct de plecare: olimpiada școlară, care este, în același timp, despre a excela într-un domeniu, a dobândi măiestrie, dar și despre incluziune și a găsi un drum în viață, despre bucuria de a cultiva competențe și calități și de a le pune mai târziu în slujba celorlalți prin profesionalism și colaborare. Olimpiada de limba franceză m-a ținut în viață. Sunt convinsă că mi-ar fi fost foarte greu, poate chiar imposibil, să-mi conturez o traiectorie în viață dacă nu ar fi existat Olimpiada. Criteriile pentru participarea mea la olimpiadă au fost pasiunea, dorința de performanță și speranța într-un viitor decent în țara mea”.