Într-un interviu acordat Radio Top, Valentin Popa, rectorul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava și fost ministru al Educației, a vorbit despre dezavantajele cursurilor online, despre faptul că începutul anului universitar viitor nu va arăta ca începutul anului universitar 2019/2020 și despre lipsa de soluții eficiente pentru desfășurarea cursurilor în învățămîntul preuniversitar. Valentin Popa a mai răspuns la întrebări legate de implicarea Universității în rezolvarea problemelor ridicate de criza sanitară, de relația Universitate – autorități și de noile specializări pregătite de USV.
- E greu să găsești o soluție. (…) Dar e o bășcălie de școală, să spunem
- Sistemul online are mari, mari dezavantaje. Foarte mari dezavantaje
- Dacă și profesorii universitari mai au dificultăți cu efectuarea orelor online, profesorii de liceu au mari dificultăți
- E foarte fezabilă ideea că vom avea cursuri, doar cursuri online un anumit interval de timp, dar va trebui să facem în campus toate celelalte activități de tip seminar, laborator și proiect
- Seminarul care e cu grupa se face cu semigrupa, laboratorul care e cu semigrupa se va face cu sfertul de grupă. Asta va însemna o dublare a numărului de ore de aplicații, o creștere a costurilor cu vreo 30%
- Ar trebui ca toți sudenții care intră în cămine să fie testați, să intre numai cu testare negativă în cămine. După ce au intrat și au constituit camerele cu doi, trei sau patru studenți ei pot fi deja considerați ca o familie
- Problema mai importantă e că îți trebuie niște fonduri să testezi 1.500 de studenți la intrarea în cămine, îți trebuie vreo 2 milioane
- Nici cînd era în regim normal școală la noi nu se făcea în proporție de 100%. Orele de 50 de minute erau de 30 de minute. Chiar dacă erau de 50 de minute, 25 de minute se făceau alte chestiuni. Unele nu se făceau deloc
- Spre deosebire de atmosfera anilor `90 și a primului deceniu din acest mileniu, cînd se mai vorbea despre oarece corupție, nu spun eu că am stîrpit-o complet în Universitate, dar am redus-o semnificativ. Nu prea se mai vorbește că mai sînt profesori care pretind una și alta
- Nu am nevoie de mulțumiri de la oficialități, de la instituții, ci chiar de la oameni
- Eu sînt conștient și îmi dau seama de limitări după opt ani ca rector și după ce am fost și ministru. Adică, poți să ceri marea și cu sarea, dar s-ar putea să primești doar sarea
- Am fost și sîntem singura universitate care dă un laptop oricărui candidat care alege să studieze la noi
- Pornim un program de graniță între inginerie și medicină: „Echipamente și sisteme medicale”.
Sorin Avram: Domnule profesor, cum decurg examenele online?
Valentin Popa: Dificil și pentru profesor, dificil și pentru studenți, pe bază de încredere multă. Da, o rată de promovabilitate rezonabilă.
S.A.: Nu, dar e mai complicat? Că nu te simți, nu te vezi față în față?
V.P.: Este foarte complicat. Eu am încercat să nu pun foarte multă presiune pe ei. Este un examen deschis la mine, adică cu toată bibliografia pe masă. Dar, în același timp, e și un examen de viteză. Adică, răspunsul trebuie să-l dai într-un timp limitat, în trei pînă la maxim 10 minute, funcție de dificultatea întrebării. Și, în general, pentru că predau partea fundamentală de Electronică, la mine nu prea putem să utilizăm grile: A, B, C, D… Trebuie să facem niște scheme, să mai facem niște calcule, să mai aplicăm Legile lui Kirchhoff…
S.A.: Mai e Kirchhoff?
V.P.: Încă trăiește. Trăiește în inimile și în sufletele noastre.
S.A.: Nu, dar Omul mai este?
V.P: A murit săracul, de mult… Dumnezeu să-l ierte…
S.A.: Nu, nu, dar Legea lui Ohm a rămas, dar Omul, adică Omul?
V.P.: Da, da, știu, știu… Nimic nou pe Pămînt… Legea lui Om: „Ești Om cu mine, sînt Om cu tine”. Mai greu cu oamenii. A fost practicată această vorbă inclusiv înainte de 1989 și sună a corupție. Nu mai merge în ziua de astăzi.
S.A.: Aoleu…
V.P.: Da, de aici a izvorît… Deci, „Fii Om cu mine, că voi fi și eu Om cu tine”.
S.A.: Văd că și dumneavoastră faceți parte, într-un fel, din curentul ăsta care s-a pornit acuma prin lume, cu dărîmat statui, cu dat la o parte nume de străzi, cu dărîmat dictoane, proverbe, ziceri…
V.P.: Nu știu dacă ați observat, spre deosebire de atmosfera anilor `90 și a primului deceniu din acest mileniu, cînd se mai vorbea despre oarece corupție, nu spun eu că am stîrpit-o complet în Universitate, dar am redus-o semnificativ. Nu prea se mai vorbește că mai sînt profesori care pretind una și alta. Nu atît de mult. Se mai vobește. Că noi mai avem încă…
S.A.: Dar faceți sondaje, dumneavoastră, Universitatea.
V.P.: Periodic. În fiecare an sînt evaluați anonim toți profesorii. Chiar s-a finalizat la începutul acesta de an și, sigur, studenții scriu, scriu și aceste aspecte. Și reprezentanții studenților fac alt sondaj general pe Universitate. Sînt în fiecare an cîte trei – patru sondaje în care încercăm să controlăm aspectul, dar îi și conștientizăm pe colegii noștri cu toate fenomenele negative care se mai întîmplă prin România. Și mulțumesc lui Dumnezeu, văd că sînt conștienți, nu am ocupat prima pagină cu evenimente negative de acest gen.
S.A.: Da, domnule profesor. Dar s-au schimbat și vremurile. Adică, la Universitate se cîștigă acum de la foarte bine în sus. Nu chiar toată lumea, dar sînt salarii bune. Și studenții au altă mentalitate. Nu mai merg așa ușor ca înainte, ca pe vremuri: „Hai să mă duc cu ceva la profesor”. S-au schimbat lucrurile. S-au schimbat și de o parte și de cealaltă.
V.P.: E adevărat, dar să nu minimalizăm și conștientizarea, și starea de spirit a profesorilor. Că pînă la urmă, din punctul de vedere al studenților, trebuie să recunoaștem că este o lege nescrisă. Pînă la urmă ființa, orice ființă alege calea de rezistență minimă pentru a atinge un scop.
S.A.: Domnule profesor, am avut o discuție cu deputata Adriana Săftoiu. Și îmi spunea doamna deputat, vorbea despre băiatul ei, care studiază în străinătate și e acasă de mult, și îmi spunea cum se pune problema ca anul universitar 2020-2021 să înceapă tot online. Și mi-a dat ca exemplu clar Universitatea Cambridge, care i-ar fi anunțat pe studenți că de la anul vor începe, din ianuarie încolo vor începe cursurile ”face to face”. Pînă atunci on-line. USV ia în calcul o asemenea decizie?
V.P.: Înainte de a răspunde la întrebarea dumnevoastră, trebuie să pun deja o concluzie asupra vremurilor actuale. Faptul că am lucrat aceste luni on-line și că dăm acum examene on-line, ajungem la o certitudine. Sistemul on-line are mari, mari dezavantaje. Foarte mari dezavantaje.
S.A.: Puteți face un top al dezavantajelor?
V.P.: În primul rînd, că aproape nici nu poate fi conceput că facem educație inginerească sau în domeniul sănătății și al medicinei. E adevărat și că ar putea fi mai ușor în partea economică, în partea de litere, a științelor educației, dar și acolo interacțiunea ”face to face” interacțiunea profesor-student…Să fii cu ei în sală, să-i simți, să poți face o comunicare reală este indispensabilă pentru învățămîntul superior. Și, cu siguranță, nu întrevăd în viața mea să ne despărțim de acest sistem clasic, dar pe durate limitate de timp trebuie să găsim soluțiile să le facem. Da, m-ați întrebat dacă avem planuri pentru anul viitor. Sigur că depindem de măsurile care vor fi propuse de către guvernanți la momentul respectiv. Ne gîndim și noi. E foarte fezabilă ideea că vom avea cursuri, doar cursuri online un anumit interval de timp, dar va trebui să facem în campus toate celelalte activități de tip seminar, laborator și proiect. Evident, cu formații la jumătate decît sînt ele în momentul de față. Adică, seminarul care e cu grupa se face cu semigrupa, laboratorul care e cu semigrupa se va face cu sfertul de grupă. Asta va însemna o dublare a numărului de ore de aplicații, o creștere a costurilor cu vreo 30%. Dar asta nu este principala problemă.
S.A.: Domnule profesor, numai puțin să mă lămuresc. Dacă Guvernul dă voie la școli să se deschidă de la 1 octombrie, cum e cazul Universității, la dumneavoastră cursurile vor rămîne online? Este o posibilitate?
V.P.: Astăzi estimez că nu ne vor da voie să facem în orice condiții activitate didactică. Adică, ni se va impune să purtăm masca și să asigurăm o anumită distanță între locuri. De aceea, vă spun că nu vom putea face cursuri, pentru că nu avem săli atît de mari încît să putem să asigurăm o distanță suficientă între oameni.
S.A.: Și atunci, cursul e online?
V.P.: Ceea ce putem face cu sfertul de grupă vom face în laboratoare, semigrupele cu care facem seminariile le ducem în amfiteatrele mari ca să poată încăpea într-un amfiteatru mare măcar o semigrupă la distanță și așa mai departe. Dar să știți că nu e o problemă cu orele. Principala problemă este cu căminul. Pentru că nu poți să faci nici un fel de ore în campus dacă nu asiguri căminizarea studenților. Totuși, avem 1.500 de studenți care stau în cămine. Se pune problema cum vor intra în cămine? Cîți vor sta într-o cameră?
S.A.: Dumneavoastră aveți doi, de obicei, în cameră.
V.P.: Doi, trei sau patru, depinde de cămin.
S.A.: A, doi, trei și patru.
V.P.: Da. Și atunci, se pune problema. OK, cîți vor sta în cameră? Vom putea caza la capacitate? Eu zic că am putea. Numai că m-am gîndit la o soluție, am și propus-o domnului președinte Gheorghe Flutur ca s-o transmită premierului. Am și eu o idee de a continua din toamnă dacă avem de impus condiții de distanțare fizică. Zic eu, ar trebui ca toți sudenții care intră în cămine să fie testați, să intre numai cu testare negativă în cămine. După ce au intrat și au constituit camerele cu doi, trei sau patru studenți ei pot fi deja considerați ca o familie. Pentru că au intrat negativ, iar de-acum vor locui împreună, vor trăi împreună.
S.A.: Da, domnule profesor, dar nu puteți. Studentul poate la sfîrșitul săptămînii vrea să meargă acasă, dacă e din Botoșani… Asta e o problemă. Deci, săptămîna asta e-n familie, dar după aia pleacă fiecare și cînd se-ntoarce e o altă familie.
V.P.: Sigur, se-ntîlnesc și la cursuri, unde au o anumită distanțare. Dar e posibil să apară și această restricție. Ai venit în cămin, semestrul ăsta nu mai pleci acasă.
S.A.: Deci s-ar putea pune și problema asta?
V.P.: Se poate pune problema așa. Problema mai importantă e că îți trebuie niște fonduri să testezi 1.500 de studenți la intrarea în cămine, îți trebuie vreo 2 milioane.
S.A.: Domnule profesor, deci chestiunea este foarte complicată.
V.P.: E foarte complicată, dar sînt soluții.
S.A.: OK. Dar toate costă.
V.P.: Da, dar nu e un efort extraordinar. Cît a costat carantinarea și izolarea în aceste două – trei luni, pe Suceava vorbesc, e de 10 ori mai mult decît ar costa măsurile pe care mă gîndesc eu că ar trebui să le avem în vedere la 5 octombrie. Că noi vom începe puțin mai tîrziu anul acesta, pe 5 octombrie.
S.A.: Bun. Una peste alta, anul universitar următor nu va arăta sub nici o formă ca cel care a început în 2019. Sub nici o formă.
V.P.: Da, mi-aș dori, însă dacă vreți un procent, zic eu, șansele să fie la fel ca începutul precedentului an universitar sînt de doar 25%.
S.A.: Sînteți optimist.
V.P.: Întotdeauna am fost un optimist.
S.A.: Știu, știu. OK. Deci, în proporție foarte mare cursurile vor fi onine și seminariile la jumătate, cu mai puțini studenți, și laboratoarele tot cu mai puțini studenți. Dumnevoastră ați fost și ministru al Educației. De aceea, vă întreb, am văzut-o pe doamna Monica Anisie, e o discuție, nu e un proiect bătut în cuie, e o discuție ca la licee să se facă clasele cu 30 de copii, să zicem, 15 la clasă, 15 online o zi. După aia, cei 15 online să vină a doua zi la școală, ceilalți să rămînă acasă. Ora să aibă 30 de minute. Să nu stea mai mult de patru ore la școală. Vi se pare bună această propunere?
V.P.: E o mascaradă, o jucărie. Nu mai este școală. Ne facem că facem școală.
S.A.: Bun, și cum ar trebui să procedeze la licee? Domnule profesor, ar trebui bani pentru angajări, pentru că vor fi mai multe clase. Ar trebui în unele cazuri de construit săli de clasă. Deci, trebuie bani.
V.P.: Domnule Avram, nici cînd era în regim normal școală la noi nu se făcea în proporție de 100%. Orele de 50 de minute erau de 30 de minute. Chiar dacă erau de 50 de minute, 25 de minute se făceau alte chestiuni. Unele nu se făceau deloc. Orele. Dacă acum, cu această pseudo-școală, 75-80% din ceea ce trebuie să se facă la jumătate,mai este redus la jumătate, mai trebuie să facem 30% din ceea ce trebuia să fie făcut. E complicat, dar vreau să vă spun că n-aș vrea să fiu ministrul Educației în această perioadă. E chiar complicat să găsești soluții pentru liceu și pentru școala primară. Îmi pare rău s-o spun, dar parcă văd că meditațiile vor conta cel mai mult pentru educația viitoarei generații. Pentru că școala va conta din ce în ce mai puțin.
S.A.: Da, domnule profesor.
V.P.: Și-așa am auzit că mergi la școală doar ca să obții 5 sau 6, după ultimele declarații ale doamnei secretar de stat de la învățămîntul preuniversitar. Dacă mergi la școală faci de 5-6 la Matematică.
S.A.: Și restul trebuie să completezi.
V.P.: Da, pe vremea noastră, dacă mergeai la școală și fără meditații făceai cam de 8-9. Și la Bac, și la Evaluarea Națională. Și dacă vroiai 10 și universitate mai făceai și meditații. Și nu întotdeauana. Din generația mea, care au intrat la universitate, nu au făcut nici jumătate meditații.
S.A.: Deci, îmi spuneți că nu e în regulă, dar e greu de găsit o soluție.
V.P.: E greu să găsești o soluție. Nu pot să o blamez, în nici un caz, e un fel de soluție de compromis. Dar e o bășcălie de școală, să spunem.
S.A.: Deci, s-ar face așa cum spuneți dumneavoastră pseudo-școală.
V.P.: Da. Și încurci și părinții. Nici nu știu ce să facă cu copiii, cine va rămîne cu copiii cînd stau acasă? E o chestiune foarte, foarte, foarte complicată. Acum, la liceu se poate presupune că vom lăsa copiii mai singuri, că de-acum au de la 14 ani în sus. Dar ce faci cu școala generală?
S.A.: Da, cu cei mititei.
V.P.: Ce faci cu clasele primare? Adică pe ăia cum îi mai împarți? Cum îi mai educi? Ce mai facem cu grădinițele? Ăla cum îl mai distanțezi social?
S.A.: Dar, domnule profesor, să spunem că faci clase de 15 elevi, că le împarți. Îți trebuie profesori bine calificați, nu? Îți trebuie săli de clasă?
V.P.: Să știți că nu mă îngrijorează foarte tare că vor fi copii bolnavi, ci cîți vor purta virusul.
S.A.: Copiii. Păi, pînă acum tot despre asta a fost vorba.
V.P.: Da. Și-atuncea venim iarăși la soluția pe care am propus-o eu. Dacă-i aduc în cămine, îi țin doar în cămine.
S.A.: Da, dar nu poți să-i ții pe copiii de-a V-a, a VI-a, a VII-a… N-ai cum să-i ții…
V.P.: Părerea mea este că nu ar trebui așa făcută o alternanță. Adică, dacă vii la școală, vii patru săptămîni continuu și faci, după care faci online patru săptămîni continuu. Ce să-nțeleagă și părinții că acum în loc să aibă șase ore în fiecare zi la școală, odată au trei ore, altădată au două ore. Deci nu mai știi ce să faci cu copiii. Așa, măcar, hai să zicem, împărțim clasa în două. Prima jumătate a semestrului face jumătate de clasă înăuntru și ceilalți online. A doua jumătate a semestrului fac…
S.A.: Și cu testare, cu testare, cu testare.
V.P.: Cu testări. Dar să știți că dacă și profesorii universitari mai au dificultăți cu efectuarea orelor online, profesorii de liceu au mari dificultăți. Și vă spune un om care are fată și la învățămîntul universitar, are fată și în liceu.
S.A.: Domnule profesor, știți cum e. E ca la box aici. Abia așteaptă unii boxeri gongul să sune de pauză ca să ia o gură de apă, să mai primească niște indicații, să-și tragă sufletul. Acum, vine vacanța. E timp de făcut. Am văzut că sînt fel de fel de organizații care fac cursuri pentru profesori pentru învățămînt online. Să vină în sprijinul lor. Știu că și Universitatea face. Și doamna Otilia Clipa, de la Facultatea de Științe ale Educației.
V.P.: Categoric, trebuie să existe și foarte mare interes. Cu toții facem. Eu, de-a lungul timpului, am făcut cursurile de pregătire în domeniul TIC (n.a. – tehnologiei informației și comunicațiilor) cu profesorii de liceu, personal. Am făcut mulți ani acest lucru. Trebuie să aibă și interesul. De la o anumită vîrstă, interesul dispare. Vă spun sigur.
S.A.: Domnule profesor Popa, am discutat cu colegul dumneavoastră Mihai Dimian, prorector, și îmi spunea că e așa, supărat, nu știu, nemulțumit, de faptul că nu există un plan post-criză la Suceava. Adică bun, ne-au carantinat, am fost covidați, am fost văzuți cum am fost văzuți. Dar acum ce e de făcut, întrucît, cred că sînteți de acord cu mine, imaginea Sucevei este compromisă puternic.
V.P.: Acuma, compromisă, eu aș spune că nu.
S.A.: Găsiți dumneavoastră termenul?
V.P.: Eu am grijă să transmit tot felul de semnale pozitive, de faptul că Universitatea este bine plasată în tot felul de clasamente internaționale.
S.A.: Am văzut, locul VI în topul revistei britanice „Nature Index”, la cercetare.
V.P.: Pe vizibilitate online stăm foarte bine, primim în momentul față vizitatori. Iată, avem curajul să facem admiterea și on-site și online, pentru că avem încredere că putem să asigurăm toate măsurile de siguranță, dacă vor veni candidații să se înscrie la noi în campus și nu online, pentru că au și posibilitatea online.
S.A.: Deci se poate și, și?
V.P.: Da. În privința planurilor pentru Suceava, sigur că ele depind de planurile Guvernului. Întotdeauna depinzi de ceea ce se întîmplă la nivel național. Nu ai o autonomie, cum avem noi ca universitate. Sînt fericit că am autonomie și, în limita fondurilor, eu pot lua niște decizii. Iată, am fost și sîntem singura universitate care dă un laptop oricărui candidat care alege să studieze la noi.
S.A.: Asta este inițiativa Universității?
V.P.: Da, și nu e națională. Depinde doar de fondurile noastre. Am auzit și discuții. Se tem colegii mei… Unii… Unii mă cunosc foarte bine și nu au nici o temere. Se tem unii că le vor scădea salariile, pentru că am folosit banii pentru a cumpăra laptopuri. Le garantez că salariile vor și crește puțin.
S.A.: Dar de unde? Cam de unde?
V.P.: Se cheamă management financiar. Nu trebuie să dăm toate detaliile.
S.A.: Dați asta la Guvern, ca să mărească pensiile.
V.P.: Da, ce să spun…
S.A.: Deci, domnule rector, fiecare student care vine anul acesta primește un laptop? Fiecare, indiferent cîți bani are acasă?
V.P.: Da. Pentru cei care sînt la zi. Absolut toți care au nevoie. Să nu vă închipuiți că este un laptop de 4.000 de lei. Nu este un laptop performant, dar nici cel mai ieftin. Are toate funcțiile care sînt necesare, are și abonamentul și cardul SIM ca să asigure 50 de Giga de trafic lunar timp de 9 luni de zile. Da, sigur, unii au un laptop suficient de bun și probabil că nu-l vor dori pe-al nostru. Însă noi sîntem pregătiți să le dăm tuturor celor de la zi fără excepție. Iar cei care se înscriu la ID vor primi cîte o tabletă. Foarte frumoasă, am văzut-o.
S.A.: Domnule profesor, m-aș înscrie și eu, dar n-are rost.
V.P.: Mulți mi-au spus așa.
S.A.: Măcar pentru tabletă. Dar eu am tableta mea, „Tableta zilei”, la radio, în fiecare zi.
V.P.: Știu, o cunosc.
S.A.: Așa că nu am nevoie de tabletă. Mulțumesc. Dați-o cui nu are.
V.P.: Vedeți avantajul autonomiei Universității? Din păcate, județul sau orașul nu are autonomie. Depinde mult de politica, în general, a Guvernului. Așteptăm, așteptăm, nu e timpul pierdut. S-au ocupat cu alte probleme, poate.
S.A.: Domnule rector, Universitatea „Ștefan cel Mare”, după mine, și cred că și după alții, a făcut o figură frumoasă în această perioadă. Au fost mai multe proiecte. V-ați implicat foarte mult în rezolvarea unor probleme care au ținut de criza sanitară…
V.P.: Da, am pus mult suflet. Mulți dintre noi au pus mult suflet.
S.A.: Știu. Ați primit mulțumiri?
V.P.: Da, eu zic că sînt suficiente mulțumirile care au mers pe rețelele de socializare, pentru că nu am nevoie de mulțumiri de la oficialități, de la instituții, ci chiar de la oameni. Că noi am lucrat pentru comunitate, nu am făcut-o pentru a fi lăudați de primarul Ion Lungu sau de președintele Consiliului Județean, Gheorghe Flutur. Dar știu că în toate luările de cuvînt ambii au menționat de bine Universitatea din acest punct de vedere. Nu am nimic a reproșa nici unuia dintre ei.
S.A.: OK. Dar eu spun aici, dacă vreți să comentați bine, dacă nu, nu: Relațiile dintre Universitate și autorități au fost fluctuante, nu au fost întotdeauna cele mai bune. Acum, după ce s-a văzut implicarea dumneavoastră, credeți că Universitatea va fi privită cu alți ochi?
V.P.: N-aș spune că am avut perioade negative. Și în cazul în care au mai fost sînt sigur că ambele părți am contribuit dacă a fost o chestiune fluctuantă. Nu pot să spun că noi am fost perfecți și…
S.A.: Nu, dar faptul că ați demonstrat acuma ce puteți face, să-i facă mai atenți. Adică, dom`le, hai să apelăm la Universitate, să colaborăm.
V.P.: Să știți că în momentul de față, poate că și în urma acestor rezultate, primesc întreaga deschidere și de la domnul primar Lungu, și de la domnul președinte Flutur, din toate punctele de vedere. Și pentru handbal, și pentru Universitate, și pentru proiectele Universității. Și pentru nemulțumirile pe care le mai avem și pe care domnul președinte încearcă să le transmită premierului, Guvernului.
S.A.: Deci, treaba-i bună.
V.P.: Nu mă pot plînge. În același timp, eu sînt conștient și îmi dau seama de limitări după opt ani ca rector și după ce am fost și ministru. Adică, poți să ceri marea și cu sarea, dar s-ar putea să primești doar sarea.
S.A.: Na, uneori e bună sarea. Depinde ce bucate vrei să faci. Pe de altă parte, domnule rector, aveți niște specializări noi. Deja, ARACIS-ul…
V.P.: În momentul de față aș putea garanta opt programe noi.
S.A.: Care sînt acelea? Sau nu vreți să le spuneți?
V.P.: Eu le-am spus pe toate la începutul lui martie. Le pot spune și acum…
S.A.: Tehnică Dentară.
V.P.: Nu, încă nu. Din păcate, Comisia de Sănătate a ARACIS nu s-a deplasat nicăieri în țară și nici nu a acceptat să facă vizite online. Avem „Resurse Umane”, dar în primul rînd sînt programele publicate deja în Monitorul Oficial. Avem „Media Digitală”, avem masterat de „Criminalistică”. Intrăm în domeniul auto cu „Echipamente și Sisteme de Comandă și Control pentru Autovehicule”. E un program nou foarte interesant. Pornim un program de graniță între inginerie și medicină: „Echipamente și sisteme medicale”. Iarăși o chestiune foarte, foarte interesantă. Mai avem Energetică, Informatică, Tehnologia Informației…