Din acest motiv, astăzi nu comemorăm doar stingerea sa din viaţă, ci celebrăm un mare om de stat și conducător temerar de oști, o personalitate puternică, recunoscută și respectată ca atare, care a știut să apere și impună cu demnitate fiinţa și interesele statului moldav într-o perioadă dificilă a istoriei sale.
Marele istoric Nicolae Iorga face poate cea mai frumoasă descriere a domniei sale, prezentîndu-l pe voievod ca un conducător foarte înţelept. Acesta afirmă următoarele despre perioada cînd Moldova se afla sub domnia lui Ștefan cel Mare: „Domnise aproape cincizeci de ani, o jumătate de veac. Venise tînăr, în vijelia năvălirii, ca să răzbune pe ai săi, ca să-şi întemeieze viaţa şi ca să tragă zid de vitejie în jurul ţării sale de moştenire. De atunci toate drumurile spre hotarele duşmane fusese bătute de copitele cailor oştirii sale. Dar peste sabia lui minunată apăsa o mînă sigură, stăpînită de un gînd cuminte. I-a fost totdeauna milă de sîngele oamenilor vărsat în zădar. A adus cu dînsul rînduiala şi buna cîrmuire. Oastea aceea ale cărei steaguri îi fluturau deasupra sicriului el o închegase, el o făurise, ca pe o singură armă menită să învingă totdeauna. Boierilor acelora ce-l întovărăşeau înainte de a-şi lua hotărîtorul rămas bun el li statornicise chemările şi drepturile. Secerînd buruiana roşie a vremilor de restrişte şi nelegiuire, el curăţise ţărîna ce băuse sîngele nevinovat, coborînd în ea sfinte temelii de biserică. Vlădicilor ce se rugau acum la Dumnezeu pentru sufletul său el li pusese mitra pe cap, după ce ştiuse că se cuvine s-o poarte. Gîndul lui de înţelepciune se stinsese în sfîrşit, sau, mai curînd, el se cobora ca o rază de bucurie asupra tuturora, trecea ca o binecuvîntare asupra bogăţiei lanurilor şi fremăta ca o ameninţare pentru vrăjmaşii viitorului prin frunza pădurilor ce ocrotiseră si meniseră luptele învingătoare. Glasul lui nu se mai auzea însă, şi icoana lui nu mai stătea înaintea nimănuia” – aşa a descris, pe scurt, Nicolae Iorga domnia lui Ştefan cel Mare.
Prin modul in care a fost zugrăvită domnia marelui Ștefan avem în faţa ochilor tabloul unei personalităţi complexe și puternice, ale cărei fapte au constituit întotdeauna un etalon și un termen de comparaţie pentru urmașii lui. A devenit o legendă, fără ca acest lucru să-l facă mai puţin om, cu tăriile și slăbiciunile sale. A fost omul epocii în care a trăit, s-a format și s-a afirmat. Lecţia marelui Ştefan pentru noi, cei de azi, își va dobîndi întreaga sa valoare în faptele noastre fiindcă, la fel ca atunci, ni se cere să fixăm locul României atît în istoria politică și spirituală a Europei, o Europă aflată într-un amplu proces de reunificare și înnoire, cît și într-o lume confruntată cu noi sfidări, cu noi surse de conflicte și dezordine, dar și cu o dinamică a dezvoltării tehnologice și economice fără precedent. Ştefan cel Mare și-a dus la bun sfîrșit opera sa întemeietoare, acţionînd cu tenacitate, fermitate și cu simţul răspunderii faţă de soarta neamului său. Aceasta este cea mai importantă lecţie pe care ilustrul nostru înaintaș a lăsat-o urmașilor lui. Că viitorul nu este de la sine înţeles, nu este fructul întîmplării, ci expresia capacităţii noastre de a acţiona uniţi pentru atingerea obiectivelor pe care ni le-am propus.
Închei amintind că Ștefan cel Mare este considerat și sfînt pentru că și-a iubit neamul și s-a jertfit pentru el, iar neamul a răspuns prin cinstire și evlavie. Acestui neam ai cărui fii sîntem noi, cei de astăzi, el i-a transmis o moștenire neprețuită, sugerată chiar prin cuvintele scrise pe pergamentul din icoana sa: „Mai presus de tihna noastră stă apărarea ființei și neatîrnarea țării noastre!”. Această moștenire o avem și noi de păstrat și de transmis mai departe nealterată: libertatea neamului și credința în Dumnezeu.
Comunicat: Virginel Iordache – Senator PSD de Suceava
