S-a întîmplat un lucru bun, aşa că e cazul să nu tăcem. Academicianul Leon Dănăilă, cunoscut ca cel mai bun neurochirurg din Europa, a primit la 1 iulie recunoaşterea publică, acasă la el, la Botoşani. „Sculptorului de creiere” i s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani, chiar în ziua în care a aniversat 82 de ani, vârstă ce nu-l împiedică să fie încă în activitate. Leon Dănăilă a primit ceea ce era de mult firesc să primească, ceea ce de fapt avea deja căci obţinuse singur prin munca sa, dar nu era oficial, cu diplomă. Titlul de cetăţean de onoare al Botoşanilor e o distincţie acordată savantului Dănăilă la propunerea presei şi societăţii civile, deşi în acte hotărârea de Consiliu Local este iniţiată de primarul Ovidiu Portariuc. Site-ul ştiri.botosani.ro, căci merită din plin să-i spunem numele, şi-a provocat cititorii în urmă cu cîteva luni, la un gest pe care l-au numit „de generozitate şi recunoaştere a valorii”, acela de a răspunde la întrebarea: „Care este cetăţeanul de Onoare al Botoşanilor?”. Iar numele cel mai des invocat, cu respect, decenţă, recunoştinţă, era cel al neurochirurgului Leon Dănăilă, scrie acelaşi site. Şi pentru că protocolul prevede că astfel de iniţiative trebuie făcute în Consiliul Local, la propunerea unui oficial, jurnaliştii au solicitat primarului să ducă la îndeplinire dorinţa botoşănenilor. Nu este deci meritul oficialităţilor botoşănene, apreciem însă efortul de a le da ascultare cetăţenilor. Respectabilul medic nu se află pentru prima dată în situaţia în care statul nu-i dă tocmai ce merită. La 82 de ani, după 57 de ani de medicină şi încă în activitate, academicianul primeşte lunar, un salariu de 2.500 de lei, din care 950 de lei dă pe cheltuielile de întreţinere. Nu are bani să-şi scoată cărţile, iar de curînd acest lucru l-a făcut subiect de presă. În primăvară, Leon Dănăilă era hotărât să-şi vîndă apartamentul din Capitală, unui cumpărător care ar dori să-l lase să stea în casă pînă la sfîrşitul vieţii. Doar pentru a putea publica un tratat de medicină. Povestea a avut, pînă la urmă, un final fericit, pentru că, probabil şi din cauza tam-tam-ului din presă, statul a găsit o modalitate de a publica tratatul cu pricina. O bucurie amară, dar totuşi o bucurie. La mulţi ani, Leon Dănăilă!
Alina Mihăescu