Sistemul educaţional din România este incompetent, neprofesionist, isteric, fricos, laş şi dezarmant de prost. Cum aşa? Prin complicitate. Prin faptul că angajează, tolerează şi nu amendează orice personaj ca educatoarea din Vrancea filmată în timp ce lovea şi umilea copiii. Sistemul în sine este după chipul şi asemănarea individei care n-a găsit altă meserie pe lumea asta, deşi nu are nici o calitate care s-o recomande să facă asta. De vină pentru existenţa unor astfel de specimene la catedră sînt mulţi: de la director, inspector, ministru pînă la profesori, psihologi, colegi de cancelarie, prieteni şi părinţi. Toţi au contribuit măcar cu acceptarea tacită ca un astfel de specimen să poată ajunge în postura de educator. Toţi sînt responsabili că au facilitat într-un fel sau altul accederea acestui personaj în faţa clasei. Este incredibilă declaraţia acesteia după publicarea imaginilor cu pricina, încercînd să convingă reporterii de necesitatea metodelor ei, povestind cum acei copii care n-o ascultă devin urîţi, foarte urîţi. Este complet inexplicabil cum cineva de felul acesta, cu un asemenea discurs, cu o asemenea privire (poate aţi văzut-o!) este acceptat ca formator de oameni. E timpul să existe reglementări clare pentru ca astfel de cazuri să nu mai existe. Nu e o întîmplare, ci o vină în toată regula. S-a demosntrat demult că astfel de cazuri nu sînt izolate, că e o practică generalizată şi periodic iese cîte unul la iveală. Fiecare e tratat cu reţinere de către autorităţi, ca nu cumva să supărăm breasla. Breasla dascălilor nu are de ce să se supere că astfel de specimene sînt depistate şi rejectate. Dimpotrivă, breasla dascălilor trebuie să-şi dorească asta şi chiar s-o ceară imperativ. Adevăraţii profesori trebuie să fie ei înşişi uluiţi că sînt în aceeaşi oală cu asemenea erori şi trebuie să se delimiteze. Nu stînd acasă şi simţindu-se jigniţi, ci impunînd standarde, luptînd împotriva prostiei, laşităţii şi incompetenţei. Declamînd impostura, altfel se chemă complicitate.