Am aflat că nu doar pisicile și cățelușii fac trafic pe rețelele de socializare, ci și cerbii, dar mai ales cînd aceștia sînt morți. Atunci cînd o mînă criminală îi ucide cu sînge rece. De unde știu asta? De la un cadru didactic de la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava care se numește Marcel Flocea și care din neoameni și idioți nu i-a scos pe cei care au ucis un cerb la Cîmpulung Moldovenesc. Și nu orice fel de cerb, ci unul care făcea parte din marea familie a cîmpulungenilor. Postarea domnului Flocea cu cerbul ucis a avut un impact mare pe rețelele de socializare, fiind preluată și de presă, datorită subiectului, dar și pentru că textul a fost scris în atît de îndrăgitul stil lacrimogen. Postarea a început așa: ”A trăit vreme de cîţiva ani în pădurea de la marginea din miazănoapte a Cîmpulungului un cerb frumos, curios şi curajos. A fost la începuturi doar curios. S-a apropiat mai întîi de livezile şi grădinile oamenilor de la lizieră, apoi, prinzînd curaj, a intrat în curţi şi, în toamnă, chiar şi în oraş, mîncînd merele căzute din merii din spatele blocului unde locuiesc. Seara tîrziu şi dimineaţa devreme, temător, parcă, să nu deranjeze”. Și după ce mai spune una-alta, domnul Flocea dă atacul definitiv la inima internauților: ”Nici de cîini nu-i mai era teamă. Avusese însă naivitatea să se încreadă în oameni! În toţi! Doar că unii nu sînt şi nu pot fi oameni! Nici măcar semeni ai animalelor de pradă! Nici vînători! Cu siguranţă! Căci un vînător autentic n-ar face, în ruptul capului, aşa ceva! Doar braconieri mizeri! Doar idioţi! Mascota cartierului BTT a ieşit azi în plină zi pentru ultima oară între case. Fusese împuşcat probabil cu cîteva săptămîni în urmă, la vremea nuntitului, de către un… neom! Rănit grav în spate, slăbit mai apoi de septicemie, a ieşit iar între case căutînd siguranţa pe care i-o oferiseră mai înainte oamenii. Ce o fi fost oare în sufletul lui de sălbăticiune rănită? Ce durere fizică îngrozitoare! Ce chin pe dînsul! A ieşit acolo unde mai credea că are scăpare. Tot între oameni, adică. A fost însă prea tîrziu pentru el. A fost odată un cerb prea încrezător în oameni! A fost! Pădurea, da, pădurea va număra un cerb mai puţin. Oamenii de aici nu vor mai număra, deloc!”. Text scris de Marcel Flocea, un adevărat Nicolae Labiș pe partea de proză. Numai că, surpriză: șeful Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Gășpărel, a declarat că cerbul a fost vînat legal, în baza unui contract încheiat între primărie și o asociație de vînători. Și-acum ce ne facem, domnule Flocea? Unde-s neoamenii, braconierii mizeri și idioții? Spuneți, domnule vînător Flocea. A, nu știați, stimați ascultători? Cel care plînge moartea cerbului de la Cîmpulung a împușcat mortal păsări și animale. Mulă lume s-a indignat și s-a consumat, pentru că a luat de bun textul acestui Nicolae Labiș al prozei. Așa cum nu tot ce zboară se mănîncă, așa nici orice se citește pe Facebook nu e bun de rîs, de plîns și de înjurat.
