Rețelele de socializare sînt cum sînt, dar dacă ești cu capul pe umeri cred că poți face în așa fel încît să te rezumi la a le folosi ca pe un instrument, implicit în avantajul tău și atît. Sînt însă zile cînd devin greu de suportat, cînd abundă în sentimentalisme desuete și sufocă orice canal de comunicare. Se întîmplă asta la evenimente, iar Ziua Națională n-a avut cum să treacă altfel. Într-o vreme era la modă să arborezi drapelul tricolor la colțul casei, la balcon sau măcar la portiera mașinii. Acum toată lumea își afișează patriotismul pe Facebook. Patriotismul și multă, multă, prea multă mîndrie de a fi român. Am aflat ieri, de 1 decembrie, deci cu mîndrie națională, că România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privinţa ponderii cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în PIB, după cum arată datele publicate de Eurostat. Asta înseamnă că România a alocat în 2014, 0,38% din Produsul Intern Brut, astfel de valori, de sub un procent, fiind înregistrate şi în state ca Grecia, Bulgaria şi Polonia. Cu un sentiment de deja vu aflăm din aceleași statistici că cel mai ridicat nivel al ponderii cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în PIB a fost înregistrat în Finlanda (3,17%), urmată de Suedia (3,16%) şi Danemarca (3,08%). Cifrele, odată comparate, pot spune încă și mai multe. Comparativ cu 2004, ponderea în PIB a cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare a crescut în 23 de state membre, a scăzut în Croaţia, Luxemburg, dar și în Finlanda şi Suedia şi a rămas stabilă în România. Ce înțelegem noi despre tabloul de un deceniu? Că sîntem consecvenți, constanți. În nepăsare. Prioritățile noastre au fost mereu aceleași, iar cercetarea a rămas cenușăreasa bugetului. Cercetarea înseamnă investiții în viitor, înseamnă interes pentru o viață mai bună și preț pe inteligență, așa că n-are săraca nicio șansă să devină prințesă nici în cel de-al douăsprăzecelea ceas. Ne place să ne amintim, mai ales de Ziua Națională, cum a inventat un român stiloul, avionul sau penicilina și totuși, ce are cercetarea la români cu mîndria națională?
Alina Mihăescu