La noi, la români, apropierea sărbătorilor presupune musai curățenie generală. Ce face fiecare în propria casă e treaba lui, dar cînd acea casă, curte, gard, proprietate se află într-o zonă publică, intens circulată, devine parcă o chestiune de interes general, civic. Personal, nu cred că igiena și curățenia trebuie făcute de sărbători sau doar de sărbători, dar dacă mai des nu se poate, măcar atunci. Ne-am obișnuit să pretindem municipalității să facă, să dreagă, că doar de aia plătim taxe. Agenții economici au exact aceeași atitudine, că doar statul ia oricum pielea de pe ei. Aceste reacții sînt îndreptățite, dar numai pînă la un punct. Curățenia este o chestiune de educație nu de bani, deși cele două au legătură: pentru un agent economic, de pildă, gradul de curățenie influențează categoric afacerea, mai ales dacă e vorba de o unitate de alimentație publică. Nu par a fi înțeles asta și comercianții de pe pietonalul din centrul Sucevei. Există acolo un supermarket a cărui conducere consideră probabil că ce e dincolo de ușa și ferestrele magazinului nu le mai intră în responsabilitate. Și poate că legal sînt acoperiți, dar stratul moale și gros de găinaț, amestecat cu mucuri de țigară, și alte lucruri netrebuincioase sucevenilor grăbiți, adunate de-a lungul magazinului contravin total cu banala regulă de marketing în care vitrinele au capacitatea de a vinde. Cu alte cuvinte, chiar dacă n-o fi treaba lor să țină curat în fața magazinului, ceea ce se întîmplă nu e ”profi” iar asta se traduce prin incapacitate managerială. Și dincolo de regulile de vînzări, corect ar fi să fie chiar o cerință din partea municipalității. Așa cum agenții economici sînt obligați să-și curețe trotuarele din fața magazinelor de zăpadă și gheață, la fel ar trebui să li se impună curățenie în zonă. Știm că porumbeii nu sînt ai lor, că ar fi fost demult fripturi, dar și cînd faci comerț în buricul tîrgului trebuie să-ți asumi mici deranjamente. Asta dacă chiar vrei să fii profi, măcar de sărbători, ca românul.