Marea Maestră Internaţională Elisabeta Polihroniade a încetat din viaţă, sîmbătă, la vîrsta de 80 de ani. O ştire tristă care pentru jumătate dintre cetăţenii acestei ţări nu înseamnă nimic. Sigur, oricine ar fi, un deces e un deces, cît despre titlul de mare maestră sună izoteric, mai degrabă a ceva francmason. Românii sub 30 de ani şi unii peste au aflat pentru prima dată despre Elisabeta Polihroniade zilele trecute, cînd i s-a anunţat moartea. Deşi are un nume sonor, Marea Maestră Internaţională a avut „ghinionul” de a excela în şah, un domeniu de nişă, prea puţin important pentru lumea în care trăim. Prea puţin superficial şi prea solicitant pentru minte. Epoca de glorie a Elisabetei Polihroniade a apus de mult, marile sale reuşite se întîmplau în anii 1960, ‘70, ‘80, cînd devenea Mare Maestră Internaţională sau primul arbitru internaţional al României. Odată cu apusul carierei sale competiţionale, şahul a intrat într-un cotlon de umbră din care n-a mai ieşit. După ani şi ani, tot Elisabeta Polihroniade este cea datorită căreia în şcoli s-a introdus, ca disciplină opţională, şahul. Din toamna anului 2014, elevii români au posibilitatea să aleagă această materie. Excelent, am spune, numai că o simplă prevedere şi un acord între Ministerul Învăţămîntului şi Federaţia Română de Şah nu sînt suficiente. În judeţul Suceava, de exemplu, din cele 700 de şcoli, doar 9 oferă această oportunitate elevilor. Cît de bine o fac e discutabil pentru că defunctul ministru Remus Procopie care a instituit această disciplină, spunea atunci că vor fi asigurate şi cadrele didactice pentru şah, respectiv profesorii care sînt legitimaţi la FRS. Dar cîţi profesori suceveni sînt legitimaţi la Federaţia Română de Şah? Probabil nici măcar 9 care să asigure cursurile în acele şcoli în care elevii vor să studieze şahul. În jur de 80 de profesori de sport suceveni au participat la cursuri, la Casa Corpului Didactic, iar acum pot preda şahul. E adevărat că e supranumit sportul minţii, dar totuşi, educaţia fizică pare a fi una iar şahul alta. Cu tot respectul faţă de toţi profesorii, înclin să cred că dacă punem la masa de şah un profesor de sport şi unul de matematică, eu pariez pe cel din urmă. Şi totuşi, Elisabeta Polihroniade a studiat filosofia. Asta arată că şahul e pentru toată lumea şi merită mult mai multă atenţie.