Problema armonizării programei şi planului de învăţămînt cu piaţa muncii e cronicizată. În paralel cu starea de letargie a autorităţilor în domeniu, absolvenţii noştri se încăpăţînează să nu acumuleze experienţă înainte de momentul angajării, fie că vorbim de cei cu studii medii, fie de cei cu studii superioare. Şi apare, evident, eterna mirare şi frustrare a solicitantului respins. Experienţă nu înseamnă musai muncă 8 ore pe zi în regim similar cu a unui angajat real, dar ca să ştii asta trebuie să te intereseze. S-a dovedit că internship-urile funcţionează cu succes, iar la final, toată lumea e mulţumită: unii învaţă practic meserie, know-how, ceilalţi obţin rezultate bune pe bani puţini sau gratis. S-a dovedit în rîndul celor foarte buni, căci ei sînt preocupaţi de performanţă şi nu doar de trecerea examenelor şi obţinerea unei dimplome. Şi totuşi, cîtă responsabilitate poţi pretinde de la nişte adolescenţi de 17, 18 ani sau chiar de 20, 21? Aşa că iniţiativa ar trebui să vină spre ei, dinspre mediul de afaceri, dinspre autorităţi. Ieri s-a lansat programul oficial de internship al Guvernului. 200 de tineri, studenţi şi absolvenţi, vor fi interni în ministere sau agenţii guvernamentale. Stagiarii provin din universităţi româneşti şi din Europa, în urma unei selecţii foarte riguroase. Se întîmplă practic pentru al patrulea an de cînd se aplică programul de familiarizare a tinerilor cu administraţia publică. De ce nu s-ar putea face acelaşi lucru la nivel local, cu studenţi mai puţin dispuşi sau capabili de a obţie un internship în minister? De ce n-ar putea fi organizată o competiţie similară care să le ofere tinerilor şansa de a învăţa cum se munceşte în primării sau la Consiliul Judeţean? Cel mai la-ndemînă răspuns ar fi că la cîtă treabă este, cine ar mai avea timp şi răbdare să-i înveţe pe nişte practicanţi secretele administraţiei. Şi totuşi, n-am fi cu toţii mai cîştigaţi dacă n-am lăsa totul în baza şcolii teoretice, dacă ne-am pregăti copiii pentru viaţa adevărată şi dacă am face şi lucruri din bunăvoinţă şi nu doar contra cost? Aşa mă gîndesc.