Sîntem în plină perioadă de desfăşurare a examenelor finale: evaluare naţională, bacalaureat, urmează licenţe. Sîntem şi la foarte scurt timp după decizia privind teza de doctorat plagiată a fostului prim-ministru Victor Ponta. Cu alte cuvinte, furtul intelectual este un subiect de actualitate. Nici premiera filmului „Bacalaureat” a regizorului Cristian Mungiu, premiat la Cannes, nu e prea îndepărtată aşa că tema: frauda, educaţia, corupţia în numele iubirii părinteşti este şi ea cît se poate de proaspătă în mintea noastră. Ne dorim o societate mai bună, mai dreaptă, cu indivizi verticali şi corecţi, dar folosim aceleaşi metode pervertite care acceptă dubla valoare, comrpomisul şi minciuna, chipurile, nevinovată. Ne furăm căciula şi ne întrebăm de ce ne plouă cînd ne plouă. Anul acesta, la evaluarea naţională, doar doi elevi din judeţul Suceava au obţinut media 10. Puţin faţă de anul trecut cînd am numărat totuşi 25 de astfel de medii. Note de 10 la doar una dintre materii, au fost mai multe, lucru care, teoretic, ar trebui să ne bucure, numai că atunci cînd performanţa aparţine unui elev de nota 5, o asemenea informaţie nu poate decît să ne intrige. Pentru că da, există astfel de suspiciuni, opinia publică le discută, căci elevii se cunosc între ei iar profesorii de la clasă ştiu bine ce produse au avut pe mînă. E cît se poate de logică întrebarea cum este posibil ca un absolvent de clasa a VIII-a să facă o teză de 10 în condiţiile în care notele sale la clasă de-a lungul anilor de şcoală au fost la limita trecerii. Sau în condiţiile în care la simulare n-a reuşit să ia nici 5. Fie că părinţii au bani, fie că au funcţii sau pe amîndouă, astfel de cazuri au existat am crede, din totdeauna. Noi tolerăm ideea de mic ajutor, fie el şi necinstit, pe motiv că astfel de examene hotărăsc destinele unor copii. Să închidem deci niţel ochii, căci un astfel de gest n-a omorît pe nimeni. Ei bine, de fapt, nu e nicio diferenţă între plagiatura lui Victor Ponta şi fraudarea unui examen de clasa a VIII-a. Dacă aşa alegem să ne creştem copiii, nu e nicio mirare că primarul din puşcărie este reales de o majoritate covîrşitoare. E de înţeles de ce se diluează dezinfectanţii în spitale, de ce a existat Colectiv, de ce avem un Parlament de impostori şi nu reuşim să ieşim din mocirlă. Cazul de care vă vorbesc e real. Nu are însă un nume pentru că poate să aibă aproape orice nume. Pentru că se multiplică în fiecare judeţ, în fiecare localitate şi pentru că încă ni se pare normal.