Mare-i grădina Wikipedia şi multe localităţi i-au sărit gardul. Printre acestea se numără şi localitatea Rădăuţi-Prut din judeţul vecin şi prieten, Botoşani. O să-mi permit să citez din textul care apare în enciclopedia on-line Wikipedia: „Între cele două războaie mondiale, Rădăuţi Prut apare ca mic orăşel cu farmacii, hoteluri şi tîrg renumit care polariza toată zona, inclusiv cea de peste Prut, care actualmente este în Republica Moldova. Trebuie precizat că pentru prima dată apare documentar în anul 1437, cu zi de tîrg marţea, fiind localitatea ce se afla pe vechiul drum Ştefăneşti-Rădăuţi Prut care traversa Prutul pe la locul numit „La lilieci” spre Hotin. În noiembrie 2006 este demarată investiţia „Refacerea podului Rădăuţi Prut-Lipcani“ care va redeschide vechile căi de comunicaţii, ceea ce va duce la întărirea relaţiilor economice în mod special, şi va da localităţii Rădăuţi Prut o altă perspectivă. La 22 decembrie 2006 guvernul român a decis deschiderea unui nou punct de trecere şi Birou vamal de frontieră. Biroul vamal de frontieră Rădăuţi Prut (România) – Lipcani (Republica Moldova) va fi dat în folosinţă după realizarea lucrărilor de infrastructură şi asigurarea utilităţilor pentru funcţionarea în bune condiţii a traficului de frontieră. Spaţiile şi utilităţile vor fi asigurate de către Consiliul Judeţean Botoşani”. Dar, mai multe detalii despre acest picior de plai, această gură Rai, puteţi afla dintr-o carte apărută recent la Suceava. Aceasta se numeşte simplu „Rădăuţi-Prut – frînturi de legendă şi istorie”. Cartea a fost scrisă de unul dintre marii fii ai satului, Vasile Ilie. Domnul Ilie este vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. De-a lungul timpului, Vasile Ilie a mai fost viceprimar al Sucevei, vicepreşedinte al aceluiaşi Consiliu Judeţean şi prefect al judeţului Suceava. Deci, pînă la urmă, după o lungă aşteptare, domnul Ilie a reuşit. A reuşit să scoată o carte. Acest lucru demonstrează că funcţia politico-administrativă scoate pînă la urmă poetul sau măcar prozatorul din om. Mă gîndesc cu groază ce s-ar fi întîmplat dacă inginerul Vasile Ilie nu ar fi prins din nou o funcţie politico-administrativă? Păi, ar fi existat pericolul ca lucrarea „Rădăuţi-Prut – frînturi de legendă şi istorie” să nu vadă lumina tiparului niciodată. Păcat, mare păcat ar fi fost.
