”Prin numirea unei persoane care nu are anvergură nici politică, nici academică, nici intelectuală, nici socială, ca prim-ministru nu poți să transmiți societății mesajul că acea persoană este capabilă să facă o reformă atât de necesară”. Așa l-a zugrăvit din cap pînă-n picioare pe Mihai Dimian o doamnă specializată în demascarea plagiatorilor. A făcut-o într-o publicație centrală care i-a purtat acestuia sîmbetele, duminicile și celelalte zile dintr-o săptămînă. De fapt, au fost doar vreo două sîmbete și vreo duminici de cînd s-a aflat că rectorul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava are șanse reale de a fi numit ministru al Educației.
Acesta este abia începutul pentru domnul Dimian după ce, aseară, a primit acceptul politic pentru a ocupa funcția de ministru al Educației. La propunerea premierului PNL, Ilie Bolojan, Biroul Politic Național al PNL l-a votat în unanimitate pe Mihai Dimian pentru funcția de ministru. Conform înțelgerii din coaliția de guvernare, șefia Ministerului Educației aparține PNL. Dacă domnul Dimian nu ar fi ajuns ministru, începutul ar fi fost și sfîrșitul atacurilor la adresa sa. Însă, acestea vor continua, iar intensitatea lor va fi și mai mare, amplificată și de problemele cu care se confruntă sistemul de educație și de starea de nemulțumire a profesorilor, în special a celor din preuniversitar. Mihai Dimian nu are o baghetă magică, și chiar dacă ar avea una cît de mică, crede cineva că un ministru poate să o folosească oricînd își dorește și cum își dorește? Ei bine, nu.
Totuși, domnul Dimian trebuie să facă tot posibilul ca să-și impună cît mai multe din ideile sale. Și de idei nu duce lipsă. Și nici de putere de muncă. A demonstrat-o ca prorector și ca rector al Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava. Totodată, Mihai Dimian trebuie să rămînă același om al dialogului. Și cu oamenii din sistemul educațional, și cu presa.
Faptul că este de la Suceava, și nu din Capitală sau din Ardeal, dar și faptul că nu are anvergură politică, așa cum susține doamna care vînează plagiatori și care a coborît un pic de pe soclu pentru a-i trage o palmă peste cap lui Mihai Dimian, reprezintă handicapuri pentru acesta.
Însă, Mihai Dimian, așa sucevean și așa lipsit de anvergură politică cum este, poate arăta că a fost o alegere bună pentru dificila funcție de ministru al Educației. În același timp, la pregătirea și la experiența pe care le-a acumulat, Mihai Dimian trebuie să demonstreze întregului sistem de educație din România, dar și publicului larg, că a fost victima unui atac josnic și total nedrept atunci cînd s-a spus despre el că nu are anvergură ”nici academică, nici intelectuală”. Hai, Mihai Dimian, hai că poți!