În ultima vreme autorităţile au o nouă abordare în încercarea de a convinge contribuabilul de a face una sau alta, dar mai ales de a plăti. S-au gîndit ei că dacă-i ia cu binişorul, oamenii vor reacţiona mai bine, că recompensa îi va determina să răspundă pozitiv. E o tehnică ce şi-a dovedit utilitatea, dar numai uneori şi numai parţial. Există, de pildă, cazul impozitelor locale, în care contribuabilul beneficiază de o reducere dacă-l achită integral în primele luni ale anului. Probabil că astfel, primăria reuşeşte să strîngă la buget nişte bani pe care altfel, la început de an, nu i-ar fi avut. Dar nimic altceva. Contribuabilul care nu are de achitat nu achită, nici cu, nici fără reducere. Recentă este şi ideea cu loteria bonurilor fiscale, inventată pentru a reduce evaziunea fiscală. Odată anunţată această nouă măsură, se presupune că românii vor lupta pentru bonuri fiscale precum Ecaterina Teodoroiu. Dar românul e fudul, cum să ceară el ceva ce nu i se dă? L-a făcut pe el un bon fiscal pentru un covrig? Sau românului îi este ruşine. La Suceava, printr-o hotărîre de Consiliul Local, o călătorie cu taximetrul poate fi gratuită, dacă şoferul nu a pus ceasul pentru contorizare. Clientul ar putea ajunge la destinaţie fără să achite cursa, dar îndrăzneşte cineva să se uite în ochii taximetristului şi să-i spună asta? Nu. Românul nu luptă pentru drepturile sale, dar rabdă şi se plînge adesea. E-n firea lui. La Iaşi, au inventat premierea pentru plata întreţinerii la timp. Adică cei care, din lipsă de bun simţ amînă de obicei plata facturilor, sînt acum recompensaţi de municipalitate cu bilete la concertul lui Andre Rieu, weekend-uri all-inclusive la munte sau chiar o cină romantică la un restaurant. Şi psihologii vorbesc de educaţie prin recompensă, dar tot ei ne arată şi reversul medaliei. Ineficienţa acestor tertipuri s-a dovedit, iar contraexemplul unei ţări precum Germania care are amenzi semnificative pentru nerespecatrea regulilor, de orice tip ar fi ele, ne este la îndemînă. Nu vorba bună, ci măsurile coercitive i-a determinat pe nemţi să facă lucrurile la timp şi întocmai. Dar noi nu sîntem nemţi şi nici nu vom deveni, căci sîntem ocupaţi cu tombole, cu premii şi recompense. Nouă ne place, iar conducătorilor şi mai mult, căci aşa ne duc cu zăhărelul.
