Încurcate sînt căile politicii deşi toate duc la un interes. Chiar dacă s-au inventat partidele politice, unora chiar li se potriveşte statutul de independent. Altora însă, deloc. Mai ales atunci cînd lucrezi într-o administraţie şi nu se cade să faci politică. Sau, mă rog, nu se cade să recunoşti că faci politica cuiva, în funcţie de interesul momentului. La prima vedere statutul de independent pare lejer. Eşti pe cont propriu, nu datorezi nimic nimănui, nu răspunzi pretenţiilor nimănui şi eşti la butoane. La o vedere mai atentă însă, e greu să faci faţă de unul singur atunci cînd nu eşti cu adevărat puternic. Independenţa, haine grele, mai ales că înapoi nu te poţi întoarce. Este şi cazul primarului Ion Lungu pe care flerul nu prea-l mai ajută. În toamnă, a fost şi el unul din sutele de politicieni suceveni care au crezut că Ordonanţa traseiştilor e cheia succesului, dar ca să nu bată la ochi foarte tare a făcut doar jumătate de pas. A părăsit PDL, partidul cu sprijinul căruia cîştigase funcţia de primar şi a ales statutul de independent. Atît de independent cît să poată să-l susţină pe Victor Ponta, candidat PSD la prezidenţiale, după cum au dovedit-o ulterior bannerele stradale ca şi declaraţiile personale ale domniei sale. N-a fost cu noroc alegerea, dar cale de întors n-a mai fost. La săptămînala conferinţă de presă de la Primărie, domnul Lungu a spus din nou jurnaliştilor că nu face politică la sediul administraţiei locale, dar că se apropie momentul în care va face şi politică. Cel mai la-ndemînă partid spre care s-ar putea îndrepta este PSD. Logica însă a fost contrazisă de declaraţiile preşedintelui organizaţiei municipale a PSD, Ovidiu Donţu, fost contracandidat al primarului la alegerile din 2008, care a spus că primarul Ion Lungu nu va fi acceptat în partid atîta timp cît el va conduce filiala. Şi-atunci ce-i de făcut? Încotro s-o apuce Ion Lungu ca să poată face declaraţii politice? De asta zic, încurcate sînt căile politicii.
Alina Mihăescu