După cum bine ştiţi, o fundaţie particulară condusă de arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt PreaSfinţia Sa Pimen, este pe punctul de a primi în proprietate 166.000 de hectare de pădure. Dacă nu se va întîmpla o minune, în curînd, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei va începe să-şi bage topoarele în copacii de pe aproximativ o treime din terenurile împădurite ale judeţului Suceava. Nişte calcule simple şi făcute la repezeală arată că din exploatarea pădurii, anual, s-ar putea cîştiga cam 40 de milioane de euro. Cu banii ăştia s-ar putea plăti sute de mii de pensii ori sute de mii de salarii pentru bugetari. Apoi, mai trebuie luaţi în calcul angajaţii Direcţiei Silvice Suceava care, după transferul importantei suprafeţe de pădure, vor fi daţi afară din serviciu, iar Statul Român va fi obligat să le plătească şomajul. Fondul Bisericesc susţine că banii obţinuţi din tăierea copacilor vor fi folosiţi pentru îngrijirea lăcaşurilor de cult şi pentru acţiuni caritabile. Însă, a făcut aşa ceva Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor pe vremea Guvernului Năstase, atunci cînd a primit de pomană, pentru cîteva luni, 90.000 de hectare de pădure? Care dintre instituţiile Statului vor avea curajul să verifice activitatea Fondului? Tot alea care n-au avut curajul să verifice activitatea Arhiepiscopiei în perioada în care era stăpînă pe 90.000 de hectare de pădure? Bineînţeles că tot alea. Ce face Arhiepiscopia cu cele 16.500 de hectare de pădure pe care le exploatează de cîţiva ani de zile? Dumnezeu ştie. Cum s-au cheltuit banii primiţi de lăcaşurile de cult de la bugetul central, bugetul Consiliului Judeţean şi bugetele consiliilor locale de-a lungul anilor? Tot Dumnezeu ştie. Presupunînd că 166.000 de hectare de pădure vor intra în proprietatea fundaţiei particulare condusă de Pimen Suceveanul, din banii obţinuţi se vor plăti şi salariile feţelor bisericeşti sau acestea vor fi asigurate tot de către Statul Român? Vai, dar ce tupeu am! Cum pot să mă întreb aşa ceva? Chiar nu mai am pic de ruşine? Chiar sînt ateu sau, mai rău, pocăit? Recunosc: am greşit. Îmi cer scuze.
