Învîrtita de la Suceava

Ziua ca ziua, dar pe seară situația e gravă. Mă refer la parcarea unei mașini. Seara, cînd lumea se întoarce de la serviciu ori de la cumpărături, este o adevărată goană după un loc de parcare. Vezi mașini pe tot felul de străduțe stînd cu motoarele pornite și cu farurile aprinse pe post de ochi, pîndind un loc de parcare. Uneori se aud claxoanele mașinilor care vor să iasă la drumul mare, dar sînt împiedicate să o facă de mașinile aflate la pîndă. Forțați de împrejurări, șoferii mașinilor aflate la vînătoare de locuri de parcare sînt nevoiți să se urnească și să dea o tură. Poate, poate apare un loc liber pe traseu, la cîteva sute de metri de locuință. E bun și acolo decît deloc, că doar nu poți să pui mașina pe umăr și să urci cu ea în casă. Seara, în municipiul Suceava, nu știi dacă mașinile se fîțîie de colo-colo pentru că lumea vine de la serviciu ori de la cumpărături spre casă ori dacă pleacă la cumpărături ori să-și viziteze vreun prieten. Sau dacă șoferii aglomerează drumurile pentru că se află în căutarea unui loc unde să-și lase mașina peste noapte. ”Învîrtita de la Suceava” durează uneori și un sfert de oră. Cei mai norocoși se învîrt cu mașinile un sfert de oră pentru a le putea parca. Alteori, învîrtitul nu dă nici un rezultat și oamenii pleacă de unde au venit, sperînd că între timp nu s-a ocupat locul pe care l-au părăsit. Nervi, combustibil consumat aiurea, străzi aglomerate. Pentru municipalitatea suceveană construcția de parcări supraterane ar trebui să fie prioritatea priorităților. Dacă s-ar putea, ieri ar trebui să înceapă construirea unor astfel de parcări.