La Suceava nu-i ca la Glasgow

Observ că de o bucată de vreme președintele echipei de fotbal de liga a III-a Foresta Suceava, Andrei Ciutac, tare se mai agită, doar-doar clubul va reuși să ajungă anul acesta în Liga a II-a. Domnul Ciutac are tot felul de propuneri care ar avantaja echipa noastră și este tare nemulțumit că decizia actuală este aceea de a îngheța campionatul, situație în care din seria noastră ar promova numai Aerostar Bacău. Mult mai bine ar fi fost dacă domnul Ciutac ar fi știut să se agite cu folos în ceea ce privește construirea unei echipe competitive, care acum să fi fost pe primul loc și să fi avut asigurată promovarea. O echipă cu un buget generos comparativ cu alte cluburi de liga a III-a. Un buget asigurat în proporție covîrșitoare de Primăria Suceava, și nu de sponsori. O să spuneți că sînt exagerat, dar voi face, totuși, o paralelă cu ce se întîmplă la Glasgow Rangers, pentru că acolo a jucat într-o vreme și suceveanul Dorin Goian. Chiar dacă viața-i grea acum peste tot în lume și nu se știe ce se va întîmpla din cauza pandemiei, firma ”Castore” va vărsa în conturile clubului scoțian 20 de milioane de lire sterline în următorii cinci ani. Antrenorul lui Rangers, Steven Gerard, a declarat: ”Oamenii ăștia înțeleg ce așteptări și idealuri are echipa, cum se trăiește în orașul nostru, e deasupra rezultatelor. Este un mod de viață! Este vorba despre stabilirea unor standarde înalte în fiecare aspect care vizează clubul, e vorba despre mîndria de a purta acest tricou. Castore a înțeles asta!”. Suceava nu e Glasgow, Foresta nu e Rangers, orașul nu trăiește prin fotbal și pentru fotbal. Însă, aș vrea să văd și eu o firmă care dă nu 20 de milioane de lire sterline în cinci ani, ci măcar două milioane de lei echipei de fotbal. Sau celei de handbal, sau celei de volei. Hai, nici măcar două milioane, pentru că legislația românească poate nu este atît de ofertantă pentru companiile care sponsorizează sportul așa cum este cea scoțiană. Ideea este că la noi firmele încă nu și-au format reflexul de a da ceva înapoi comunității datorită căreia, într-un fel sau altul, își datorează succesul.