Copiii reprezintă categoria socială cea mai vulnerabilă. Copiii instituţionalizaţi cu precădere. Teoretic, statul i-a instituţionalizat tocmai pentru a-i proteja. Se presupune că în sistem lucrează specialişti, educatori, psiholologi, oameni pregătiţi pentru a îngriji alţi oameni cărora vîrsta nu le permite să facă asta singuri. Şi care, prin faptul că nu au familie, sînt, din start, în suferinţă şi defavorizaţi ceea ce îi califică automat pentru ajutorul de specialitate. Pe cît de vulnerabili sînt aceşti copii, pe atît de drastic şi responsabil ar trebui să fie procesul de recrutare a personalului care lucrează în sistem. De la director, pînă la portar şi dincolo de el dacă mai e cazul. Portar la Centrul de Plasament „Speranţa” din Suceava a fost angajat şi numitul Marius Costel Dumitriu, care, devenit supraveghetor, a profitat de copiii pe care-i păzea în cel mai josnic mod cu putinţă. Individul este acuzat şi arestat preventiv pentru pornografie infantilă şi corupere sexuală de minori, iar procurorii reclamă şi racolarea minorilor în scopuri sexuale. Angajat al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Suceava, Marius Costel Dumitriu de 36 de ani, i-a cerut în repetate rînduri unui băiat de doar 11 ani să-i trimită fotografii sau filmuleţe cu el dezbrăcat, în care să se vadă organele sexuale. Ceea ce copilul a şi făcut după ce i s-au promis bani. Cercetările au arătat că minorul în cauză n-a fost singurul abordat pe teme explicit sexuale de către supraveghetor, iar fotografiile n-ar fi fost singurele produse solicitate de acesta, existînd suspiciunea că adultul dorea să continue exploatarea sexuală a copilului. Acest individ lucrează în sistem din 2004, din 2010 fiind chiar pe postul de supraveghetor de noapte. Potrivit legislaţiei, la angajare se fac diverse testări, deasemenea periodic, dar asta n-a fost o problemă pentru Marius Costel Dumitriu. A păcălit sistemul de fiecare dată dar cel mai probabil, nu pentru că este el un maestru al păcălelilor ci şi pentru că sistemul se lasă păcălit. Nu pot să nu mă gîndesc la sistemul norvegian de protecţie a copilului atît de hulit de o bună parte dintre români şi acuzat de vigilenţă exagerată. Şi totuşi, cum e mai bine?