„Ei bine, anul acesta vine Sandra la Suceava pentru Ziua Naţională a României. 1 Decembrie – piaţa centrală, lîngă Casa Culturii. Vă aşteptăm cu multe alte suprize!” Acesta este mesajul postat de preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor, pe pagina sa de socializare, la întoarcerea de la Barcelona, ca urmare a anulării anunţatului concert al trupei Smokey la Suceava cu prilejul Zilei Naţionale a României. Şi uite aşa, vedem încă o dată cum viaţa ne arată că întotdeauna poate fi mai rău. În primul rînd, e nevoie de nişte precizări pentru că populaţia sub 30 de ani a acestei ţări nu ştie cine e Sandra. Ceea ce e foarte bine, că şi-aşa sînt sufocaţi cu alţi neaveniţi care se cred cîntăreţi. Şi-apoi e de datoria istoriei să uite cît mai repede accidente de genul. La vremea ei, adică în anii 80, Sandra era un fel de Britney Spears sau un soi de Justin Bieber, asta ca să mă adresez tuturor generaţiilor. Adică o imagine spoită, un produs de marketing, care dădea adolescenţilor motiv de hîrjoneală şi nimic mai mult. Tocmai de aceea e posibil ca Sandra să fi rămas în amintirea liceenilor de atunci ca o nostalgie sau ca o neîmplinire, ce-o fi. Anul acesta, Consiliul Judeţean a ţinut musai să aducă la Suceava, de Ziua Naţională a Românie, o trupă internaţională, un nume cu greutate. Aranjamentul iniţial cu Smokey a picat, aşa încît Cătălin Nechifor a fost nevoit să recurgă la planul B, adică Sandra. Tot din postările de pe Facebook, pare că-i face plăcere varianta din urmă, altfel nu văd de ce ar promova domnul preşedinte şlagărele demult uitate, gen „Maria Magdalena” sau „In the Heat of the Night”. Am tot încercat să înţeleg ce le-a determinat pe autorităţi să folosească banii noştri pentru un spectacol cu Sandra. După o analiză SMART, şi mă refer la acronimul ce desemnează punctele esenţiale nu la cuvîntul englezesc, punctul forte al alegerii Sandrei pentru Ziua Naţională a României ar putea fi faptul că a chemat-o Creţu. Până în 2007 cînd a divorţat de soţul său, v-aţi prins sau deja ştiaţi, de origine română. Sandra are 53 de ani, nu arată ca Monica Belluci şi nici nu cîntă şi n-a cîntat vreodată nici măcar ca Mădălina Manole, dar e disponibilă. Pentru că oricum n-o mai solicită decît oraşe precum Suceava sau Piatra Neamţ unde, apropos, a cîntat cu ani în urmă. În concluzie, halal alegere, iar cînd mă gîndesc la faptul că preşedintele Consiliului Judeţean ne-a promis, în afară de Sandra, multe alte surpize, mă ia cu spaimă. Şi totuşi, de ce Sandra? Cu ce-am greşit?