Medicina școlară, ce-a fost și ce-a ajuns

Un profesor și un medic, aceeași părere. Mai bine zis, aceeași constatare, și anume: rețeaua de medicină școlară este la pămînt. Și președintele Colegiului Medicilor Suceava, chirurgul Sorin Hîncu, și președintele sindicatului Pro Educația, profesorul Traian Pădureț, susțin că rețeaua de medicină școlară e praf. Medicii sînt foarte puțini și trebuie să se împartă între mai multe școli, iar unitățile de învățămînt care au un asistent medical permanent sînt rare. Cu ani în urmă, cu mulți ani în urmă, la fiecare școală, inclusiv la cele de la țară, era cîte un asistent medical cel puțin, iar unele aveau și medici de permanență. Totodată, erau școli care aveau cabinete stomatologice. Astăzi, cabinetele stomatologice din școli au dispărut. Acum, cu pandemia asta, autoritățile ar trebui să acorde o mai mare atenție medicinei școlare. Așa cum autoritățile și-au dat seama în pandemie că au nevoie de medicii de familie și au început să dea semne că ar putea să fie mai atenți cu aceștia, așa ar trebui să încerce să repare rețeaua de medicină școlară. La acest moment, medicina școlară este în sarcina primăriilor, care și așa sînt cocoșate de tot felul de sarcini. Primăriile nu au forța financiară de a revigora acest sector al medicinei. De unde bani pentru atîția medici și asistenți medicali? Și de unde bani pentru dotarea cabinetelor, mai ales a celor stomatologice, așa cum trebuie? Este de datoria Guvernului să se ocupe de acest sector, iar pentru asta ar trebui să dezvolte un program național, de genul celor dedicate cancerului și diabetului. Ar fi nevoie de un program unitar, iar funcție de numărul de elevi fiecare școală să aibă un asistent medical, un asistent medical și un doctor sau un asistent medical, un doctor generalist și un asistent și un medic stomatolog. Asta dacă interesează pe cineva, cu adevărat, sănătatea elevilor.