Putem, în sfîrșit, răsufla ușurați. Totul e bine cînd se termină cu bine, iar dacă Sandra se simte bine, aproape nimic nu mai contează. Sîntem mai bine dispuși, vremea pare a fi mai bună și parcă, brusc, avem și bani mai mulți în buzunar. Nu noi, personal, nu vă căutați, ci la buget. E bine și-așa, mai ales că sînt atîtea de făcut. Un simbol al Sucevei, și nu de ieri de azi, este statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, amplasată în Parcul Șipote. Atît de reprezentativă a devenit această statuie pentru oraș, încît destinele le seamănă leit. Cu alte cuvinte, în ultimul sfert de secol, statuia marelui voievod a primit atenție și fonduri atît cît să se facă niște cîrpeli, cît să devină chiar un pericol public pentru cei ce-au îndrăznit să se apropie de soclu riscînd să le cadă chestii în cap. Pentru cine a cunoscut statuia în starea ei inițială, ceea ce ea a devenit astăzi este o tristețe demoralizatoare. A fost de multe ori subiect de campanie, alături de străzi asfaltate, rețele modernizate, viață culturală, sală polivalentă și alte eterne proiecte, dar n-a fost niciodată suficient de sus pe lista de priorități ca să ajungă fondurile și pentru statuie. Fatidic, dar democratic, ne apropiem din nou, de o campanie electorală. Întîmplător sau nu, cineva s-a gîndit iar la statuia lui Ștefan cel Mare. Mai facem un studiu de fezabilitate, adică îl reactualizăm, pentru că am mai plătit din astea și altă dată. În 2009, investiția avea o valoare estimată la 175.000 de euro, astăzi, probabil, suma e mai mare dar ce mai contează. Facem o cruce mare și mergem înainte, cu speranța că de data asta se va face mai mult decît un plan și-un studiu. Primarul Ion Lungu a spus că în bugetul pe anul viitor vor fi incluse fondurile necesare pentru reabilitarea statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare şi a zonei adiacente. El se încăpățînează să promită, eu mă-ncăpățînez să-l cred. Numai că-mi este atît de greu!