Nedreptate și pentru spitalul public, și pentru clinicile private

Dintr-o eroare de documentare, în tableta intitulată ”O temă de lucru pentru prefectul Moldovan și doctorul Brădățan”, din 24 februarie, s-a strecurat o eroare. Am arătat în comentariul respectiv: ”Pentru o singură dializă, clinicile primesc echivalentul a 118 euro. Ministerul Sănătății, prin programul special de dializă, decontează pentru fiecare pacient între 120 și 150 de ședințe pe an. Un pacient face dializă o dată la două zile. Asta înseamnă că respectivele clinici încasează cel puțin 14.000 de euro pe an pentru un singur pacient. Atunci cînd un dializat face o boală de ficat, să spunem, și trebuie internat în spital, acesta este transferat la Spitalul Județean Suceava. Cît este internat, spitalul îi face dializă pacientului. Însă, spitalul nu primește bani pentru acest serviciu, plățile făcîndu-se tot către centrele de dializă”. Corectez și spun că centrele de dializă nu primesc bani decît pentru tratamentele pe care le fac. Așadar, cum spitalele publice nu primesc nimic pentru dializarea pacienților care ajung la ele și cum nici centrele de dializă nu primesc respectivii bani, statul își freacă bucuros mîinile pentru că rămîne cu niște lei în buzunar. Acțiunea de mutare a dializaților de pe paturile spitalelor în clinicile private, care la vremea respectivă ofereau condiții mai bune, a început în 2004. La Suceava moda a ajuns cam prin 2010. La vremea aceea spitalul avea cam 280 de dializați. Vă dați seama cîți bani se făceau? Ei, acum nu se mai fac deloc, pentru că, așa cum arătam, autoritățile sanitare refuză să plătească serviciul prestat pentru bolnavii care au nevoie de dializă, ceea ce este absolut incorect. Rămîne cum am stabilit în comentariul din 24 februarie: prefectul Alexandru Moldovan și secretarul de stat în Ministerul Sănătății Tiberius Brădățan, angajat la UPU Suceava, au datoria să intervină pentru a repara situația.