„Marșul pentru viață” organizat sîmbătă în toată țara a stîrnit deja tot felul de reacții, unele mai nepotrivite ca altele, majoritatea avînd „calitatea” de a alimenta și mai mult conflictul de opinie între două tabere foarte pasionale. Ambele, indecent de pasionale pentru o chestiune atît de personală și de intimă precum cea a avortului. Într-o societate ideală acesta nu poate fi un subiect de interes public, cum nicio altă problemă medicală nu trebuie să fie. La Suceava au participat la „Marşul pentru viaţă” peste 1.000 de bărbați, femei și copii cu scopul declarat de a sprijini femeile aflate în criză de sarcină şi de a descuraja avorturile. În general, e de bun simț ca ajutorul să fie dat atunci când e solicitat. N-am văzut nici grupul de femei debusolate care nu știu precis ce să facă cu propria lor sarcină, cu criza declarată, nici alte indicii că cineva ar încuraja avortul ca să fie nevoie de contrapondere. În cazul de față, protestatarii s-au erijat în salvatori, deși nu-mi amintesc ca cineva să le fi cerut sprijinul. E adevărat că într-o democrație fiecare e liber să-și manifeste sentimentele și să-și expună opiniile. E lăudabil să lupte pentru ele și cu atît mai mult cînd e vorba de comunitate. DAR, libertățile cîștigate cu încălcarea libertăților altora se cheamă, de fapt, abuz. Nu mă-ndoiesc de bunele intenții ale participanților la marșul de sîmbătă, dar am dubii în ceea ce privește capacitatea lor de empatie și de a conștientiza pînă unde pot intra în intimitatea unei alte persoane, de a înțelege ce este sau nu treaba lor. Ori n-au știut vreodată, ori au uitat prea repede ce orori a provocat un anume decret cu același obiect de activitate din istoria relativ recentă a țării noastre. Nu trăim într-o lume ideală iar a gîndi că interzicerea și pedepsirea ar fi o soluție pentru reducerea avorturilor, pe care sper că nu le dorește nimeni, indiferent la ce marș participă, este lipsit de sens și de umanitate. O femeie însărcinată trăiește unul dintre cele mai delicate momente ale vieții sale, ori o presiune socială este ultimul lucru de care are nevoie, indiferent ce are de gînd să facă. O femeie însărcinată are nevoie de blîndețe, de iubire, de înțelegere, de ajutor specializat și de speranța că lumea în care ar putea trăi copilul ei este bună. Aceasta cred eu, e singura cale prin care putem scădea rata avorturilor.