Consiliul Local Suceava a aprobat regulamentul pentru cîinii cu stăpîni, cu menţiunea personală că este regulament pentru stăpînii de cîini, dată fiind răspunderea în faţa legii. Cum oraşul Suceava este unul civilizat, curat, cu străzi asfaltate şi parcuri prietenoase, cu o mulţime de investiţii finalizate care ridică nivelul de trai al cetăţeanului european bucovinean, glumesc, desigur, consilierii locali, preocupaţi peste măsură de bunăstarea tuturor, au gîndit că asta mai e de rezolvat şi totul e minunat în reşedinţa de judeţ. Nu e nimeni absurd şi se înţelege că se lucrează pe mai multe planuri, că problemele sînt multe şi toate trebuie rezolvate, inclusiv cea a cîinilor. N-ar fi oare mai constructiv să-şi canalizeze oamenii ăştia energia şi puterea de muncă pentru chestiunile cu adevărat arzătoare ale urbei? Căci îi arde la buzunare pe suceveni această termoficare falimentară despre care se discută în Consiliu Local de zeci de ani, aceste pavele care se pun fără număr, aceste străzi, aceleaşi, care se asfaltează an de an, acest bazar care evazionează şi ţine economia oraşului la nivel de lumea a treia. Suceava este aşa cum este şi din cauza sucevenilor, dar mai ales din cauza sucevenilor conducători. Omul sfinţeşte locul şi oricît am face teoria chibritului s-a demonstrat că totul ţine de educaţie, de nivelul factorului decizional şi de aluatul din care-i făcut. O societate care nu are respect pentru oameni şi pentru mediu, adică pentru aer curat, natură, plante şi animale este suferindă. O societate care găseşte de cuviinţă să consume energie pentru impunerea de restricţii faţă de animale, în loc să se apropie prin respect şi înţelepciune este tristă şi cu un viitor incert. Este firesc să ne preocupe mai binele omului, dar depinde ce înţelege fiecare prin asta. La Suceava, consilierii s-au gîndit că trebuie să reglementeze plimbatul cîinilor, impunînd reguli care ne spun ce NU avem voie să facem, ce NU ni se permite, fără soluţii. Admit că e corect să-ţi plimbi cîiinele în lesă dacă alegi parcul, dar orice fiinţă umană cu judecată superioară, (nu?), poate să înţeleagă că patrupedul are nevoie să se mişte şi liber. Pentru asta ar fi nevoie de un spaţiu special amenajat, tocmai pentru a nu deranja majoritarii fără cîini de companie. Iar variante există şi-s aplicate cu succes în multe oraşe ale României, nu mai departe de Botoşani. În ţările la al căror nivel de trai visăm, precum Belgia de pildă, cîinii de companie au acces liber şi în supermarket şi în pub-uri şi în magazine şi la coafor. Dar tot acolo, oamenii stau la picnic în parcuri fără să fie amendaţi de municipalitate că, dragă Doamne, calcă iarba, şi tot acolo, deţinătorii de cîini strîng în punguţe dejecţiile animalelor. Este deci o chestiune de respect. Apoi de a face legi şi regulamente în interesul oamenilor şi nu de palmaresul administraţiei.
Alina Mihăescu