Orașul pet-urilor aruncate la întîmplare

Poate că e de înțeles că pe ici, pe colo mai vezi pe stradă sau pe spațiul verde, care acum e gri, cîte o pungă de la semințe. A spart omul niște sîmburi între dinți, iar cînd a terminat a băgat punga în buzunar. Numai că avînd mănuși, omul nu a simțit că punga goală nu a intrat în buzunar, ci a alunecat pe lîngă el, după care a venit vîntul și a început să o plimbe de colo-colo. Poate că e de înțeles că mai vezi cîte un muc de țigară. Poate că fumătorul nu a găsit nici un coș de gunoi și enervat de situație a aruncat chiștocul unde a apucat. Poate e de înțeles că mai vezi cîte un ambalaj de la biscuiți. L-o fi aruncat copilul. Copilul încă nu știe că ambalajele se depozitează în locuri special amenajate. Pe de altă parte, unele ambalaje care joacă sîrba pe străzi și pe spațiile verzi atunci cînd trece în viteză cîte o rafală de vînt sînt de pe la buncăre. Buncărele sînt îngropate și seminîngropate și sînt prevăzute cu capace, dar unii cetățeni obișnuiesc să pună pungile cu gunoi lîngă ele, mai ales cînd acestea sînt pline. Ce înțeleg mai greu este ce caută peste tot sticle din plastic. Cum naiba să mergi pe stradă și să-ți cadă din mînă o sticlă de jumătate sau chiar una de doi litri? Poți să fii atît de nesimțit încît să nu simți că ai scăpat sticla? Sau poți să fii atît de nesimțit încît să o arunci la întîmplare? Se vede treaba că da. Chiar dacă astăzi vin angajații de la salubrizare și strîng pet-urile, în două zile mizeria se face la loc. Dacă în loc de sticle în municipiul Suceava s-ar arunca la întîmplare semințe de cais, am avea un oraș al caișilor. Ar fi atît de mulți caiși încît ar trebui mulți dintre tăiați pentru a putea circula. Una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Nicu Alifantis este ”Emoție de toamnă”, versurile aparținîndu-i lui Nichita Stănescu, și începe așa: ”A venit, a venit toamna,/ Acoperă-mi inima cu ceva”. A venit, a venit iarna, numai că nu a venit încă zăpada ca să acopere gunoaiele din Suceava. Măcar să nu le mai vedem pînă la primăvară.