Deputatul PD-L de Suceava Sanda Maria Ardeleanu face eforturi susţinute pentru ca opinia publică să priceapă că Legea Educaţiei propusă de colegul său de partid aflat în fruntea Ministerului Educaţiei este cea mai bună din lume. Doamna Ardeleanu trimite comunicate de presă şi are intervenţii televizate în care arată că profesorii şi elevii o vor duce mai bine după apariţia noii legi, şi în care dă asigurări că Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava nu va fi „înghiţită” de universitatea ieşeană. Totuşi, Legea Educaţiei pe care ministrul Daniel Funeriu vrea să i-o bage pe gît învăţămîntului românesc este criticată pe foarte multe voci. Printre băieţii care, cum se spune, nu duc la urcehe, umblă vorba că dacă trei amici de pahar îţi spun de la obraz că eşti beat, atunci pleci acasă şi te culci. Ei, în cazul la care fac referire, doamna Ardeleanu n-ar trebui să doarmă, ci ar trebui să tacă. Însă, este foarte greu pentru Sanda Maria Ardeleanu să facă acest lucru pentru că-i este datoare partidului care a făcut-o parlamentar. Totodată, doamna Ardeleanu trebuie să respecte o disciplină de partid, disciplină care spune că atunci cînd se dă un ordin acesta se execută, nu se discută. Totuşi, Sandei Maria Ardeleanu mai mult decît partidul i-a dat catedra. De-a lungul anilor, doamna Ardeleanu a avut o sumedenie de satisfacţii profesionale mulţumită statutului de profesor. Încet, încet, alături de elevi şi studenţi, Sanda Maria Ardeleanu a urcat pînă a ajuns la gradul de profesor universitar doctor şi la funcţia de prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. Multe dintre realizările universităţii sucevene poartă şi semnătura doamnei Ardeleanu. Oare Sanda Maria Ardeleanu s-a gîndit vreo clipă dacă merită să întoarcă acum spatele învăţămîntului doar pentru a sta cu faţa la şefii ei de partid care o mînă în luptă cu cei care nu sînt de acord cu noua Lege a Educaţiei? Poate vreunul dintre colegii doamnei Ardeleanu de la Universitate îi va spune acesteia că politicienii trec, profesorii rămîn.
