De-a lungul anilor, premierul Victor Ponta şi-a permis să ne trateze pe noi toţi exact cum a avut chef. Cunosc oameni nemulţumiţi de tratamentul şi atitudinea premierului care provin din absolut toate mediile, clasele şi categoriile sociale: muncitori, intelectuali, apropiaţi ai domnului Ponta sau români care nu l-au văzut decît la televizor, reprezentanţi ai societăţii civile sau politicieni, membri ai opoziţiei dar şi social-democraţi. Au remarcat toţi aroganţa pe care şi-o permite şi de care nu l-a vindecat nici eşecul la prezidenţiale. E limpede, fiecare pasăre pe limba ei piere. Luni, premierul Ponta a comis-o din nou. Spun premierul tocmai pentru că funcţia ar trebui să-l facă să judece de două ori înainte de a vorbi. Deranjat peste măsură, primul ministru al României a anunţat că nu va mai răspunde la întrebările ziariştilor care fac parte din trusturi sau societăţi care fac evaziune fiscală, motivînd că astfel, în calitate de şef al guvernului şi în contextul eforturilor de combatere a evaziunii fiscale, dă un semnal de avertizare. Crede domnul Ponta, după cum şi spune, că gestul de a nu mai răspunde jurnaliştilor este unul normal. Victor Viorel Ponta uită că jurnalistul, angajat al oricărui trust sau publicaţie, nu are nicio legătură cu situaţia financiară a proprietarilor de trust, că treaba jurnalistului este să scormonească după adevăr în folosul societăţii. Premierul Ponta declară cu mîndrie că-şi propune să saboteze munca unor oameni, cea mai mare parte dintre ei fiind de bună credinţă, ca să le arate el lor mogulilor. Că unii fac jocul altora şi că există interese la care pun umărul şi unii jurnalişti, o fi adevărat, dar asta nu-i permite premierului să nu răspundă întrebărilor mass-media. Oare cum îşi propune Ponta să vadă cu cine stă de vorbă şi cu cine nu? Verifică în fiecare dimineaţă ce organizaţie de presă are datorii la stat şi-şi face o listă cu ziariştii incompatibili? Mai spune Victor Ponta că „ocupînd o funcţie publică, plătită din banii contribuabililor, este corect şi obligatoriu să răspund la întrebările tuturor reporterilor şi jurnaliştilor reprezentînd companiile de presă”… dacă aici se oprea, filosof rămînea, pentru că, da, datoria sa e să răpundă tuturor. Dar premierul a continuat: tuturor celor „care plătesc corect taxe şi impozite”. Mi-e teamă domnule premier că jurnalistul care face teren şi pierde zile întregi aşteptîndu-vă pe sub uşi are taxele plătite, iar pe el nu-l întreabă patronul cum şi cînd să achite impozitele. Aşa cum jurnalistul are o datorie publică de a informa corect, aşa şi premierul are obligaţia de a răspunde întrebărilor. Sau brusc, nu mai vreţi să fiţi premierul tuturor românilor?
Alina Mihăescu