Dacă ar fi să pun un motto acestei luni, acela este „hai să ne vedem, fiecare, de treaba noastră”. Am mai scris despre asta cu doar câteva zile în urmă. Acum avem alt subiect, dar aceeași problemă. Cînd asta e o atitudine personală, se cheamă nerușinare, dar cînd asta e poziția unei instituții vorbim de rea voință și poate chiar abuz. De necrezut, Protecția Copilului poartă acum grija copiilor care au participat cu acordul părinților lor și alături de ei la protestele împotriva Ordonanței 13, pe care chiar Guvernul a abrogat-o, recunoscînd că a greșit. Protecția Copilului din România, o țară europeană campioană la analfabetism, la abandon școlar, la asistați social, la sărăcie, la fete minore care devin mame, la abuzuri și violențe domestice, se pune acum în postura de a face anchetă privind niște copii care provin din familii de nivel mediu și peste mediu, bine îngrijiți, hrăniți, îmbrăcați, cu părinți responsabili care se preocupă de viitorul și de libertățile lor. Sociologic, se știe că potrivit piramidei nevoilor umane, dacă un om ajunge în situația de a se preocupa de împlinirea nevoilor dinspre vîrful piramidei, respectiv cele legate de stima de sine, moralitate, creativitate, spontaneitate, cel mai probabil le are deja împlinite pe cele de la bază, comune tuturor: aer, mîncare, apă, somn, eventual un acoperiș deasupra capului. La cîți copii aflați în situații defavorizate sînt în România, care trăiesc de azi pe mîine, din ajutoarele sociale, care nu merg la școală din cauză că nu au cu ce se încălța, la cîtă treabă are deci Protecția Copilului, ea se preocupă de o întîlnire a copiilor veniți în Piața Victoriei sau orice alte piațe din orașele țării, să deseneze cu cretă pe asfalt, să se bucure de o zi de iarnă cu soare cîntînd despre elefantul Cici. Cel mai probabil dacă manevra guvernului n-ar fi impus-o, părinții și copiii lor șia-r fi petrecut acele momente în parc, la patinoar sau la vreun loc de joacă. Dar cum tot răul e spre bine, iaca acești părinți au profitat de situație și le-au dat copiilor lor o lecție de civism. Se știe că cea mai eficientă metodă de educare este prin puterea exemplului. Cît de penibil să fii să interpretezi o asemenea manifestare ca fiind o încălcare a drepturilor copilului și folosirea lui în interes propriu? Foarte penibil și foarte fricos, căci sesizările depuse în acest sens la Protecția Copilului e clar că nu vin de nicăieri.
Alina Mihăescu