Empatizez total cu cetăţenii judeţului prieten şi vecin Botoşani care se arată uluiţi de noua colegă a angajaţilor de la Casa de Pensii. Este nimeni alta decît fosta directoare a Casei de Pensii Suceava, Camelia Chitul, cea care a recunoscut că a pretins şi primit şpagă de la directorul adjunct pentru a-l menţine în post. Bine, n-au apucat-o brusc mustrările de conştiinţă şi s-a autodenunţat, a recunoscut abia după ce procurorii DNA au scuturat-o suficient de serios cît s-o facă să înţeleagă că e mai avantajos să vorbească. Şi pentru că, pînă la urmă, asta a făcut, doamna Chitul şi-a pierdut dreptul de a exercita prerogativele de director executiv. La prima strigare, ceea ce a făcut fosta directoare de la Suceava pare grav, la următoarele însă nu e chiar aşa. Sancţionată fiind pentru o faptă recunoscută, Camelia Chitul a primit pedeapsa cu detaşarea. Nu mai e bună pentru pensionarii suceveni, dar merge, se pare, la pensionarii botoşăneni. E drept că nu e aceeaşi funcţie dar nici cu cea de inspector superior pe care a fost acum detaşată, nu mi-e ruşine. Ea ocupă acum postul lăsat vacant de deputatul Marius Budăi, ceea ce îmi spune că nu e deloc rău. Metoda pedepsei prin mutarea în alt judeţ e de tradiţie în România. Ba chiar au fost cazuri cînd vinovaţii au fost mutaţi pe un post superior şi n-ar fi de mirare să o vedem şi recompensată pe doamna de la Casa de Pensii, mai ales că deocamdată nu s-a prezentat la birou. Opţiunea de a-şi începe treaba în noua poziţie cu un ”binemeritat” concediu de odihnă e foarte relevantă pentru entuziasmul şi bunele intenţii pe care le are. Dar astfel de raţionamente nu se fac în instituţiile publice, că dacă s-ar face, n-am avea azi subiect de editorial.