Rectorul ar fi trebuit să refuze titlul de cetățean de onoare

S-a întîmplat ceva impardonabil în ședința Consiliului Local Suceava de săptămîna trecută. Un moment deosebit dedicat unui om care a făcut ceva în Suceava asta, și nu numai, a fost umilit. Nu cu intenție, dar tot umilință îi spune. Consilierii locali au fost invitați să discute propunerea ca rectorul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, Valentin Popa, să primească titlul de cetățean de onoare al Sucevei și să voteze. Pe lîngă propunerea acordării acestui titlu semnată de primarul Ion Lungu, viceprimarul Lucian Harșovschi și consilierii locali Anca Gîtlan și Lorena Buburuzan, la dosar era și raportul de specialitate. Numai că raportul a fost redactat în bătaie de joc, în sensul că s-a dat copy-paste raportului întocmit pentru fostul rector Adrian Graur, care fusese făcut cetățean de onoare în urmă cu cîteva săptămîni. Chiar dacă primarul Ion Lungu și-a cerut scuze, ceea ce au făcut funcționarii municipalității reprezintă un lucru de neiertat. Este inadmisibil așa ceva. Se demonstrează că la Primăria Suceava se lucrează, atunci cînd se lucrează, la mișto. Niște oameni plătiți cu sume importante în comparație cu alți suceveni care-și bat capul ori își rup spatele pentru cîțiva lei nu sînt în stare să facă un lucru așa cum trebuie. Și mare brînză nici nu aveau de făcut. Întîmplarea nefericită a cărei victimă a fost domnul Popa spune multe despre cum se lucrează la primărie. Păi, dacă în cazul unei personalități ca Valentin Popa s-a lucrat în bătaie de joc, atunci cum sînt tratate problemele simplilor cetățeni? În semn de protest pentru modul cum a fost tratat de municipalitate, chiar dacă de niște funcționari, și nu de conducerea acesteia, domnul Popa ar fi trebuit să refuze să primească titlul de cetățean de onoare al Sucevei. Domnul Popa ar fi trebuit să le dea o lecție tuturor celor care își zic ”lasă că merge și-așa”. Însă, nu a făcut-o, nu a refuzat tiltul. Probabil că s-o fi gîndit că nu are cine învăța. Pentru că dacă ani de zile s-au ghidat după principiul ”timpul trece, leafa merge”, nu mai au cum să se schimbe.