Reamenjarea Muzeului de istorie a Bucovinei a avut menirea, pe de o parte, de reabilitare a istoriei contemporane, de reorganizare a expoziţiei permanente dar şi de regîndire a muzeului propriu-zis ca obiectiv turistic. Pînă la urmă, turiştii sînt vizitatorii, plătitorii de bilete, consumatorii de istorie expusă, aşa, neavizaţi cum sînt. La cum au decurs lucrurile de la redeschidere încoace, putem spune, deocamdată, că scopul a fost atins. Numărul vizitatorilor a depăşit 6.400 în numai două săptămîni. Am fi naivi să credem că ritmul se va menţine, dar important este că turiştii, de aproape sau de departe, au toate motivele să vină să vadă Muzeul Bucovinei. Evident, un asemenea aflux impune şi redimensionarea personalului care deserveşte unitatea muzeală. Pînă la redeschidere, nu am auzit discutîndu-se la nivel de administraţie despre suplimentări de angajaţi, dar, confruntaţi cu realitatea, Consiliul de Administraţie al Muzeului Bucovinei a regîndit schema de personal, prin creşterea numărului de posturi cu 13. E musai să se facă angajări, căci personalul actual nu face faţă numărului mare de vizitatori. Acest lucru îl va decide însă Consiliul Judeţean căci de acolo vin banii de salarii. Nu cred că se pune problema neaprobării unei astfel de solicitări dar să nu spunem hop pînă nu sărim. Şi dacă tot vor lua în discuţie subiectul „muzeu”, poate n-ar fi rău să găsească o soluţie pentru ca audioguide-urile să devină funcţionale. Pe bune. Modernizarea Muzeului de istorie a presupus şi dotarea acestuia cu audioguide-uri pentru vizitatori, acele dispozitive electronice existente în orice muzeu din lumea civilizată. Pentru că nu e posibil să existe un ghid pentru fiecare vizitator în parte, s-au inventat aceste maşinării, uşor de folosit, în general, cu meniu în diverse limbi de circulaţie internaţională şi care oferă turistului independenţă şi informaţii atît cît are nevoie. La Suceava ele există, numai că ne e frică de hoţi. S-a propus reţinerea buletinului de identitate pe perioada folosirii dispozitivului. Ori asta nu e prea legal. Dar ce ne facem cu riscul de a rămîne fără ele? La asta nu s-a gîndit nimeni pînă acum. Şi pentru că degeaba le avem dacă nu le folosim, poate găsesc consilierii judeţeni o soluţie tehnică şi pentru audioguide-uri. Cu bună voinţă, orice e posibil.