Şi alţii merită măşti

De apreciat implicarea unor asociaţii sucevene în sprijinul oamenilor cu nevoi materiale şi a celor aflaţi în prima linie în lupta cu noul coronavirus. Trebuie felicitaţi voluntarii de la Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Suceava, coordonaţi de preotul Justinian Cojocar, care umblă de colo-colo ducînd la uşile şi la porţile oamenilor pachete cu alimente. Felicitări merită şi membrii Crucii Roşii care au făcut donaţii consistente Spitalului Judeţean, colegii de la „Monitorul de Suceava”, care au reuşit să strîngă o sumă consistentă în cadrul unei campanii bine articulate, şi voluntarii de la SEVA, care au transformat şi ei nişte bani adunaţi în pachete cu alimente lăsate în braţele celor care acum au nevoie de ele. A venit tare din urmă şi s-a clasat pe un loc fruntaş Rotary Club Suceava Cetate, o asociaţie înfiinţată de curînd şi care nu se joacă, ci face lucruri pe care nici asociaţiile cu vechime şi cu pretenţii nu au reuşit să le facă. Să aduni din donaţii peste 160.000 de lei nu-i deloc simplu. Ce s-a făcut cu aceşti bani care au fost puşi peste cei 90.000 de lei adunaţi în campania „Monitorului” a spus-o președinta asociației, Ancuța Dumitraș. Au fost cumpărate două aparate de ventilaţie care au ajuns la Spitalul Judeţean Suceava, dar şi biocide, dezinfectanți, combinezoane de protecție, mănuși sterile, măști chirurgicale, ochelari de protecție, halate, viziere, nebulizatoare cu biocid, aparate pentru respirație asistată, tensiometre, termometre și produse alimentare și de igienă. Printre beneficarii acestor ajutoare s-au numărat acelaşi spital, dar şi Serviciul de Ambulanţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina”. E foarte, foarte bine. Însă, pînă la urmă, ISU „Bucovina”, de exemplu, aparţine, totuşi, de ditamai Ministerul de Interne, care tocmai ce a primit o mărire de buget şi care ar trebui să le ofere salvatorilor măşti, mănuşi şi dezinfectanţi de să nu-i mai poată duce. Poate că ajutoarele acestea ar trebui să ajungă şi la alţii, care, totuşi, sînt şi ei într-un fel în linia întîi şi care nu dispun de bugetul şi de influenţa Ministerului de Interne. Hai să ne gîndim la vînzătorii din micile magazine, la cei care aduc la uşă pachetele cu alimentele comandate, la cei care strîng gunoiul şi aşa mai departe. Pe viitor n-ar fi rău ca cei care se ocupă de campanii umanitare să se gîndească şi la cei înainte numiţi, dar şi la alţii care se străduiesc ca lucrurile să meargă cît de cît.