Nu mai avem scăpare. De la vremurile de tristă amintire ale epocii de aur, au trecut decenii și tot în van. Ne trăim democrația așa cum e ea posibilă, așa cum o înțelegem noi, aici. Sînt lucruri care au venit peste noi și le-am luat ca atare, dar sunt lucruri care țin de interiorul nostru, de educația noastră, de exemplele pe care, omenește, le urmăm. Sînt acele elemente probabil definitorii pentru neamul nostru, unul dintre ele fiind salvarea aparențelor. Uităm, iertăm, ne resetăm, dacă totul se termină cu bine, dacă spectacolul ajunge la final iar spectatorii aplaudă. Conținutul, crudul adevăr poate să fie oricum, nu contează. Important este ca imaginea de ansamblu să placă. Poveștile din copilărie despre vizitele lui Nicolae Ceaușescu în țară, cu merele legate în pomi și gardurile proaspăt vopsite sînt astăzi la fel de vii. Pe unde trece președintele, se asfaltează drumuri, cresc flori, se curăță gospodărește dalele, țara se face bec. Exact ca-n urmă cu 30 de ani, aceste minuni se întîmplă nu în urma președintelui ci înaintea sa. Astăzi, Klaus Iohannis e la Suceava. Drumul de la intrarea în comuna Mitocu Dragomirnei şi pînă la mănăstire a fost asfaltat, căci preşedintele e așteptat acolo. Primăria Suceava vopseşte borduri şi plantează flori în zona Teatrului „Matei Vişniec”, acolo unde Klaus Iohannis se întîlnește cu primarii. Pe şoseaua de centură a Sucevei, neterminată de altfel, Compania Naţională de Drumuri spală balustradele şi strînge gunoaiele. Este cred, cel mai vizibil și palpabil beneficiu, pe care șeful statului îl aduce țării. Se vede ceva cu adevărat concret înaintea și în urma lui. Dacă aceasta e singura metodă prin care autoritățile se mobilizează și trec la fapte, propun ca turneul președintelui să fie unul fără sfîrșit. Dacă locatarul de la Cotroceni ar trece măcar o dată pe lună prin județul nostru și tot am fi cîștigați. Și știu precis și cum ar trebui să facă asta președintele: pas cu pas.