Proiectul „Suceava, Capitală Europeană a Culturii 2021” a fost luat de majoritatea sucevenilor în derîdere. A fost considerat mort din faşă, nu i s-a dat nicio şansă de către cei care se autonumeau realişti. Ori ceea ce nu are şanse, spun ei, nu merită nici măcar credit, darămite atenţie sau implicare. Întocmit şi susţinut de o mînă de oameni, proiectul Sucevei a participat în toamnă la prima etapă a selecţiei candidatelor la tiltul de Capitală Europeană a Culturii 2021. N-a fost să meargă mai departe. A eşuat, aşa cum le place realiştilor să sublinieze, alături de oraşe mari precum Iaşi, Craiova, Braşov sau Alba Iulia, care au investit mult mai multe resurse decît Suceava. Şi pentru că noi nu ştim să pierdem frumos, aceeaşi realişti au declarat triumfători: „v-am spus noi!”. Vremea a trecut şi se vede treabă că şi-au asumat dreptatea cam devreme. Eforturile celor care au iniţiat proiectul cultural n-au fost zadarnice, chiar dacă respectiva competiţie s-a încheiat pentru Suceava. Nu vom sta la masa mare, dar nici flămînzi nu vom rămîne. Ministerul Culturii a lansat programul „Oraşe europene”, un proiect dedicat tuturor oraşelor care au candidat în prima etapă a competiţiei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 în România – Alba Iulia, Arad, Bacău, Brăila, Braşov, Craiova, Iaşi, Sfîntu Gheorghe, Suceava şi Tîrgu Mureş. În acest context, reprezentanţii municipalităţilor şi ai asociaţiilor care au gestionat proiectele de candidatură au fost invitaţi luni, 4 aprilie, la o discuţie cu ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, pentru a defini împreună un program de susţinere cît mai clar şi mai adaptat nevoilor de dezvoltare culturală ale fiecărui oraş. Cu alte cuvinte, proiectele şi eforturile de dezvoltare a strategiei culturale, n-au fost făcute chiar în van. Ministerul Culturii premiază, chiar şi cu titlul de consolare, pe cei care au încercat, pe cei care au oferit o şansă şi n-au rămas încremeniţi în aşa-zisul „realism”. Ce direcţii se deschid? Acordarea patronajului Ministerului Culturii pentru un proiect de dimensiune europeană care a făcut parte din programul de candidatură, iniţierea unor programe de formare dedicate atît managerilor, cît şi programatorilor culturali, elaborarea unei publicaţii dedicate oraşelor candidate pentru a contura profilul şi identitatea lor şi revitalizarea în fiecare oraş a unui cinematograf de artă. Mesajul ministrului Alexandrescu a fost unul elocvent: „Încercăm să ducem mai departe acest proiect. Credem că sînteţi oraşe europene, că sînteţi altceva decît cei care nu au depus candidaturile. Vrem să vă sprijinim în tot ceea ce faceţi, astfel încît acest parteneriat între sectorul cultural, administraţia locală şi ONG să poată continua în oraşul dumneavoastră, astfel încît să vă ajutăm să creaţi o identitate culturală a oraşului… Vă ajutăm să creaţi un brand al oraşului şi să asigurăm formarea unor specialişti în cultură.” Nu-mi fac speranţe că pentru nucleul dur al scepticilor, mesajul ministrului Culturii înseamnă altceva decît nimic, dar pentru ei, oricîte argumente le-ai aduce, Suceava rămîne un oraş fără şansă. Diferenţa o face atitudinea: una e să stai pe margine şi să faci pariuri pe scor şi alta e să joci, să faci ceva sau măcar să nu încurci.