Un semn bun pentru universitatea suceveană: noul rector, Mihai Dimian, are simțul umorului

Cu toate că alegerile au avut loc tocmai pe 15 februarie, iar rezultatul s-a aflat cîteva zile mai tîrziu, și cu toate că Mihai Dimian a fost confirmat în funcția de rector al Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava pe 7 martie printr-un ordin valabil din 6 martie 2024, acesta se consideră rector abia din data de 12 martie. Într-o postare pe Facebook, domnul Dimian explică de ce: ”Am primit votul colegilor, confirmarea de la Minister, chiar şi o binecuvîntare, dar numai astăzi mă pot considera validat ca Rector, deoarece am primit şi prima anonimă, de la <un grup de cadre didactice>. Deşi un astfel de comportament şi cuvintele adresate nu pot lăsa decît un gust amar, ceea ce este cu adevărat important este să înţelegem că astfel de abordări ţin de vremuri pe care trebuie să le lăsăm în urmă şi să nu le transmitem tinerei generaţii. În rest, invit <grupul de cadre> să ne orientăm eforturile pentru a construi împreună, pentru viitor!”.

Partea bună din această întîmplare demnă de zilele în care ”colectivele de oameni ai muncii” trimiteau anonime la ziarele de partid și de stat în care-l pîrau pe muncitorul Georgel că nu și-a făcut norma de piese la strung ori pe maistrul Mitică fiindcă bea la serviciu este aceea că domnul Dimian are simțul umorului. Asta este o veste bună pentru universitate, fiindcă o persoană care nu are simțul umorului nu are cum să fie un om cu o minte aerisită și nu are ce căuta într-o funcție de conducere, mai ales atunci cînd vorbim despre o instituție de învățămînt, și încă una de învățămînt superior. Apoi, trebuie de apreciat și faptul că domnul Dimian nu ascunde gunoiul sub preș, știind că mai devreme sau mai tîrziu acesta va începe să producă un miros irespirabil, punînd în pericol întreaga atmosferă din universitate. În al treilea rînd, ce pretenții să ai de la sferto-analfabeții care sub protecția anonimatului scriu diverse enormități pe rețelele de socializare, dacă niște universitari se ascund ca șoarecii în siloz și chițcăie de-acolo tot felul de chestii, dar cu vocea schimbată ca să nu fie recunoscuți?

Exit mobile version