26 iunie 2024, Ziua Drapelului. Centrul Sucevei. Militari în activitate sau ieșiți la pensie, aleși și numiți îmbrăcați cu hainele cele bune, preoți și cîțiva cetățeni care treceau prin zonă. A fost cu slujbă religioasă, cu urcat un drapel uriaș pe un catarg și cu pas de defilare. Evident, a fost și cu discursuri: ”Tricolorul a vestit lumii, acum mai bine de un veac, la Alba Iulia, în 1918, făurirea Marii Uniri – momentul de glorie al națiunii. Și în zilele noastre, Tricolorul românesc flutură plin de mîndrie alături de drapelele celor mai puternice state ale lumii, aliate sau partenere, în misiuni desfășurate în lume sub egida NATO, UE sau ONU”. Altul: ”Drapelul ne aduce de multe ori împreună, ne însoțește în momentele de glorie, dar și în cele dificile, ne-a fost și ne este martor al multor lacrimi, fie ele de tristețe sau de bucurie. Mereu am fost un susținător al patriotismului și m-am declarat a fi patriot desăvîrșit, întrucît cred cu tărie în simbolurile țării noastre, cred că dragostea pentru neam și țară trebuie să fie crezul suprem al fiecărui român, la fel cum cred că valoarea acestor simboluri nu trebuie să moară niciodată, ci transmisă, prin propriul exemplu, generațiilor viitoare”.
Sfor-sfor-sfor și iar sfor-sfor-sfor. Domnilor aleși și numiți, dar chiar nimic despre zecile mii de steaguri tricolore fluturate cu mîndrie și cu bucurie pe străzile din Germania, în stațiile de metrou din Germania și pe stadioanele din Germania? Ce este mai emoționant decît să vezi grupuri de români adunați din toată lumea, inclusiv de la Suceava, fluturînd Tricolorul și strigînd România? Ce este mai frumos decît să te oprească străini pe stradă, să te întrebe dacă steagul pe care îl porți este cel al României și să-ți ureze succes la meci? Cînd a mai avut așa o vizibilitate România? Are prin alte părți, nu și la Suceava, unde, de Ziua Drapelului, sfor-sfor-sfor.