La o analiză pripită s-ar putea spune că PD-L stă prost la capitolul comunicare. Că partidul de guvernămînt are o problemă pentru că trimite la televiziunile de ştiri doar activişti din rîndurile II şi III care au numai cîteva cuvinte şi idei la ei. Însă, după părerea mea, este vorba despre o acţiune premeditată. Rolul celor trimişi în studiouri este de a-i enerva pe ceilalţi invitaţi care nu pot pricepe cum despre o aţă albă se poate spune că-i neagră şi de a victimiza partidul de guvernămînt aflat sub un permanent tir de critici. Pe de altă parte, mesajele PD-L sînt unitare. Dacă, recent, premierul PD-L, Emil Boc, vorbea la Bucureşti despre faptul că măsurile de austeritate trebuiau luate şi că pînă la alegerile din 2012 partidul va fi din nou iubit de electorat, acelaşi lucru îl spunea la Suceava şi deputatul Ioan Bălan. Deputatul PD-L de Suceava a vorbit despre responsabilitate, bun simţ şi maturitate politică. Domnul Bălan a mai spus că partidul s-a sacrificat pentru moment pentru binele ţării, dar că ţara îşi va reveni, iar cu partidul se va întîmpla acelaşi lucru. Însă, nimeni nu are certitudinea că lucrurile se vor îndrepta pînă în 2012. Nici chiar domnii Boc şi Bălan nu cred că îşi închipuie că se va întîmpla aşa ceva. Apoi, pînă în toamna lui 2012, atunci cînd sînt programate alegerile generale la termen, mai e toamna lui 2010, dar mai ales iarna acestui an. Toamna începe şcoala, iar copiii trebuie îmbrăcaţi şi dotaţi cu ghiozdane şi penare. Apoi, fondul clasei trebuie alimentat. Toamna se fac provizii de cartofi şi se pun murături. Iarna vin facturi mari la energia termică. De unde atîţia bani dintr-un salariu tăiat, dintr-un ajutor de şomaj sau dintr-o pensie vlăguită de creşterea TVA-ului? Poate că politicienii din PD-L au ei o formulă de calcul din care reiese clar că partidul îşi va reveni pînă în 2012. Condiţia este ca actuala putere să reziste pînă în 2012.
Testul de rezistenţă
