Cu ocazia sfinţirii Catedralei „Naşterea Maicii Domnului” din Gura Humorului, Patriarhul Daniel le-a oferit distincţii celor care au contribuit substanţial la zidirea lăcaşului de cult. Catedrala a primit cele mai multe fonduri în timpul Guvernului Adrian Năstase. De aceea nu e de mirare că Prea Fericitul Daniel l-a premiat pe deputatul PSD de Suceava Eugen Bejinariu, fost secretar general al Guvernului Năstase. Şi pe senatorul PSD de Suceava, Gavril Mîrza, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. Şi pe Octav Cozmîncă, fost preşedinte executiv al PSD la nivel central şi fost ministru al Administraţiei. O perioadă lungă de timp, domnul Cozmîncă a stat departe de viaţa publică din România. Numele lui Octav Cozmîncă a apărut în urmă cu cîteva luni legat de construcţia unei noi formaţiuni politice de stînga. Însă, acest subiect şi-a făcut loc pe agenda publică pentru doar cîteva zile. Atît. Au apus de mult vremurile în care lui Octav Cozmîncă i se spunea Cozmîncătorul de prefecţi şi de primari. Au apus vremurile în care liderii PSD tremurau în faţa domnului Cozmîncă. Un social-democrat sucevean mi-a spus, recent, că atunci cînd Octav Cozmîncă trecea prin faţa unui grup de activişti ai partidului parcă „trecea TIR-ul, aşa un curent făcea”. Pesedistul vroia, astfel, să mă facă să înţeleg cîtă forţă degaja domnul Cozmîncă. La sfinţirea Catedralei „Naşterea Maicii Domnului” de la Gura-Humorului, Octav Cozmîncă a venit îmbrăcat într-un costum modest. Unul cum poartă foştii activişti mărunţi ai fostului Partid Comunist Român în zilele în care cineva îi mai bagă în seamă, invitîndu-i la o bere şi un mic. Politcianul născut în comuna botoşăneană Talpa nu mai are nimic din aura de conducător de altădată. Chiar dacă are numai 64 de ani, domnul Cozmîncă pare mult mai în etate. Poate că de vină sînt viaţa politică agitată de care a avut parte, dar şi actuala lipsă a butoanelor şi a luminii reflectoarelor. Politicienii din ziua de astăzi care se cred mari, tari şi veşnici ar face bine să se uite un pic la Octav Cozmîncă. Astfel se vor vedea pe ei peste 5, 10 sau 20 de ani.
O imagine pentru mintea politicienilor de azi
