Nu lăsa pe mîine, lasă pe poimîine

Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi, lasă pe poimîine, poate pînă atunci rezolvă altcineva sau nu mai e nevoie – e un principiu din înţelepciunea urbană, tip Murphy, care funcţionează ori de cîte ori există nepăsare. Nu de mult guvernul a aprobat proiectele de lege privind amnistierea pensionarilor şi a mamelor care au primit sume necuvenite din vina funcţionarilor. Actele normative au fost ulterior trimise Parlamentului spre adoptare. Aş fi spus că s-a făcut dreptate. Este firesc, logic şi just să nu ceri banii înapoi, de cele mai mute ori ridicol de puţini, dar extrem de importanţi pentru viaţa de zi cu zi a unui român. N-a furat nimeni nimic, aşa că de ce să pedepseşti omul? Dar de ce s-ar grăbi parlamentarii să împartă dreptatea, dacă tot nu le iese nimic? Sesiunea extraordinară a Senatului a fost suspendată, luni, din lipsă de cvorum după ce o parte a parlamentarilor PNL şi PDL au decis să părăsească lucrările, astfel că proiectele Guvernului privind amnistierea fiscală a pensionarilor şi a mamelor nu au mai putut fi votate. După votul pentru proiectul de reducere a CAS, o parte a senatorilor ACL au părăsit sala de plen a Senatului. Or fi fost nemulţumiţi pe bună dretate sau nu, nici nu contează, dar ştiţi vorba „cu calul ce-aţi avut?” Ca urmare, proiectul privind amnistierea s-a amînat. Asta presupune şi amînarea momentului în care vinovaţii ar trebui traşi la răspundere. Ar trebui. Răul nu se îndreaptă doar prin amnistierea pensionarilor şi a mamelor. Banii daţi din greşeală trebuie să revină la buget. Iar dacă nu se poate, cel care a greşit trebuie să plătească. Parlamentarii opoziţiei s-au considerat nedreptăţiţi şi au părăsit sala. Au cîştigat ceva din asta? Nu. A pierdut cineva ceva din asta? Da. Noi. Dacă pe ordinea de zi s-ar fi aflat un proiect care să prevadă mărirea salariilor demnitarilor presupun că parlamentarii opoziţiei ar fi fost mai puţin supărăcioşi şi ar fi rezistat şicanelor făcute de cei de la putere. Opoziţia nu se face prin lipsă. Potrivit dicţionarului opoziţie înseamnă împotrivire, opunere, rezistenţă. Rezistenţă, nu lipsa ei. Juridic, opoziţia este o manifestare de voinţă destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. Asta ca să vorbim aceeaşi limbă. Nu dumneavoastră sunteţi legiuitorii?