Institutul Naţional de Statistică a făcut un top al oraşelor în care merită să trăieşti. În realizarea acestui clasament s-a ţinut cont de cîţiva indicatori şi s-a stabilit că în oraşele în care merită să trăieşti în România, peste 90% din locuinţe au canalizare, salariile sînt bune, şomajul este mic, există posibilităţi diverse de petrecere a timpului liber. Bucureştiul este considerat cel mai atractiv deoarece aici sînt cele mai mari salarii, există un centru universitar puternic, dar şi un aeroport, spaţii verzi, ca şi marile teatre şi instituţii de cultură ale României. În top s-a ţinut cont şi de restaurantele sau cluburile care oferă, mai ales tinerilor, posibilităţi de distracţie. Evident, oraşele în care merită să trăieşti în România sînt în cele mai bogate judeţe. Nu e nevoie să fii mare specialist în statistică pentru a face un astfel de top, dar, de dragul acurateţei observăm cum indicatorii INS ne dau dreptate. Suceava nu are un loc în acest clasament, adică nu e unul din oraşele României în care merită să trăieşti. Topul scrie despre Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Constanţa şi Sibiu. Statistica, dar şi logica, ne spun că acolo unde nivelul de trai e mai crescut şi durata de viaţă este mai mare, pentru că oamenii au bani
pentru sănătate şi vacanţe. Viaţa însă bate şi filmul şi statisticile INS. Pe harta României există două regiuni aproape compacte unde durata de viaţă depăşeşte media naţională. Una e zona centrală unde există şi două din judeţele cele mai prospere, a doua este Moldova, una dintre cele mai sărace regiuni din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, doar Bacăul şi Botoşaniul sunt sub durata medie de viaţă naţională. Cea mai mare durată medie de viaţă din Nord-Est se înregistrează în Suceava, 73,7 ani. Istoricii spun că în cazul Bucovinei există un cumul de factori favorizanţi: faptul că a făcut parte din imperiul habsburgic, ceea ce le-a schimbat oamenilor definitiv mentalitatea şi stilul de viaţă, şi faptul că nu au fost foarte marcaţi de comunism, fiindcă nu au fost colectivizaţi. În concluzie, trăim mult dar destul de prost. Dacă merită sau nu, rămîne totuşi la latitudinea fiecăruia şi mai puţin la datele INS.
Alina Mihăescu
