Senatul a repins propunerea deputatului Remus Cernea de a se interzice folosirea animalelor sălbatice la circ. Trist, dar nu e de mirare. Legiuitorii au mari robleme încă în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, a drepturilor copilului, ce să mai vorbim despre drepturile animalelor. Argumentul suprem, bucuria copiilor. Cu alte cuvinte, pentru fericirea odraslelor, ce nu fac părinţii? Acei părinţi care, tot de dragul copiilor, nu le refuză nimic niciodată, le dau tot ce n-au avut ei, cadouri cît mai scumpe şi mai de firmă şi inerenta maşină bolid la împlinirea celor 18 ani, consolare că n-au luat bacalaureatul. Acei părinţi care fac totul pentru copiii lor şi nu-şi explică de ce nu le este răsplătit sacrificiul. Ce nu ştiu ei însă este că, deşi totul pe lumea asta are un preţ, nu poţi avea totul cu orice preţ. Educaţia face diferenţa, crează sisteme de valori şi în funcţie de acestea, bucurii şi împliniri. Bucuriile pot fi şi ele adevărate sau fabricate. Una e să-ţi scoţi copilul la o plimbare, să petreci cîteva ore la sfîrşit de săptămînă într-o pădure, să te-ntîlneşti cu veveriţa sau cărprioara şi alta e să-l duci la circ, să-i arăţi chipurile frumoasele animale sălbatice, precum regele junglei şi docilul uriaş elefant. Nu e cinstit, dragi părinţi, să le arătaţi animalele din cuşti, dresate, înfometate, şi obligate să trăiască pentru afacerea unora şi aşa-zisa bucurie a altora. Nu e cinstit să le spuneţi copiilor arătându-le un leu în cuşcă: Iată, acesta este regele junglei! Sînt două realităţi total diferite, iar cei care pretind că astfel le deschid copiilor lor orizonturi, se înşală. Doar un copil minţit se poate bucura că vede un tigru care ascultă de bici. E împotriva firii să nu empatizezi cu vietăţile şi e meschin să faci copilului tău un rău, doar pentru că şi tu ai fost crescut la fel. Ce are de cîştigat un copil că vede un urs în cuşcă sau cu ce e mai prejos un om care nu reuşeşte o viaţă întreagă să vadă o balenă. Decît să-l văd pe Fram, mai bine nu văd în viaţa mea un urs polar. Abia aceea este bucurie curată, să vezi sălbăticiunea în mediul ei. Acela e contactul cu natura, respectul faţă de mediu şi bucuria vieţii. Am fost şi eu la zoo, mi-am dus şi eu copilul la delfinariu şi la circ, dar ca o spovedanie vă spun, n-o să mai fac. Dacă ne pasă cu adevărat de bucuria copiilor noştri, aşa cum pretind şi senatorii care au respins propunerea cu pricina, ar trebui să-i încurajăm să afle adevărul despre animale şi modul lor de viaţă, să le respecte, să călătorească şi vor trăi sigur într-o lume mai bună.
Alina Mihăescu
