Se spune că istoria ne va face dreptate. Aşa şi este, măcar prin aceea că timpul trece şi vindecă tot ce-i de vindecat. Dar, faptul că anii celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea devin, la propriu, istorie conferă chiar o stare de confort. Un capitol, cel al comunismului, e declarat închis, nu de politicieni, ci de istorici. La Suceava, Muzeul Bucovinei încearcă să-şi îmbogăţească expoziţia permanentă, dedicînd perioadei de după anii 50 ai secolului trecut o atenţie sporită. Iar pentru asta se cere contribuţia directă a sucevenilor. Conducerea Muzeului solicită tuturor să pună umărul la colecţie donînd sau oferind spre achiziţie obiecte care ţin de viaţa de elev din anii 50-70, respectiv, abecedare, ghiozdane, penare şi matricole. De interes ar putea fi şi ambalaje de la produse alimentare din perioada comunistă, obiecte fabricate la unităţi industriale locale dispărute după 1989, fotografii legate de criza de alimente din anii 80, case de marcat, megafoane, afişe de propagandă ale fostului Partid Comunist Român, dar şi obiecte şi fotografii legate de evenimentele din decembrie 1989. E confortabil, spuneam, căci asta sună a istorie peste care se aşterne praful, a realitate pe care nu trebuie să o uităm vreodată şi pe ale cărei mărturii ne bazăm ca să nu mai repetăm greşelile trecutului. Şi nu doar perioada comunistă face obiectul atenţiei istoricilor. Instituţia muzeală aşteaptă oferte de achiziţii şi donaţii a obiectelor din timpul ocupaţiei austriece a Bucovinei, adică între 1775-1918. Sînt vizate obiecte de interior bucovinean, cultură, cărţi, minorităţi şi învăţămîntul din Bucovina. De mult n-am auzit de o iniţiativă mai frumoasă şi mai lăudabilă care să implice sucevenii, căci cum altfel decît prin comunitate, am putea oferi ceva copiilor noştri? Salutăm conducerea Muzeului Bucovinei. Aferim!
Alina Mihăescu
