Se spune că adevărata schimbare începe cu propria persoană şi, cel mai probabil, nu se spune degeaba. Mobilizarea personală face mult atunci cînd ne propunem să ne implicăm dar mai ales să ducem un proiect la bun sfîrşit. Şi mai presus de remuneraţie, avantaje materiale sau alte beneficii, ca să putem face bine ceva, trebuie să vrem. Întotdeauna sînt mai multe motivaţiile care ne determină să acţionăm, dar ordinea lor contează radical. Secretul reuşitei este ca prioritară să fie voinţa personală, adică cea care odată satisfăcută ne aduce mulţumirea deplină. Voinţa personală în cea mai pură formă se manifestă la oamenii care acţionează conform acesteia iar ei se numesc voluntari. Cu ei se cîştigă războaie, se salvează vieţi, se reconstruiesc comunităţi şi destine, se organizează festivaluri internaţionale, olimpiade şi competiţii. Cu voluntari se mută munţii din loc. În România spiritul voluntariatului a fost stîrpit cu munca patriotică şi alte obligaţii impuse de mai sus iar dezvăţul e mai greu decît învăţul. Şi totuşi voluntariatul ţine de natura umană; există deci speranţă. Este poate cea mai eficientă cale de a ne ridica pe noi înşine şi pe noi, comunitatea. Muzeul Bucovinei a lansat o asfel de solicitare de parteneriat. A anunţat că angajeazã voluntari pentru perioada iunie – septembrie 2015. Persoanele interesate ar trebui să aibă vârsta de peste 16 ani. Pot fi orice, de la elevi la pensionari, dar trebuie să fie într-un anume fel: serioase, dinamice, cu sau fără experienţă, şi dornice de afirmare. Voluntarul va primi un document care să ateste activitatea sa şi pe lîngă satisfacţia personală a muncii sale, va avea gratuitate la toate evenimentele Muzeului Bucovinei pe parcursul unui an calendaristic. La cîţi şomeri există în Suceava, mai ales în rîndul absolvenţilor de liceu şi de facultate, am putea crede că va fi coadă la poarta muzeului. Aşa se-ntîmplă la case ma mari. La Sibiu de pildă, că tot se apropie Festivalul Internaţional de Teatru, voluntarii sînt oameni de bază. Tinerii ştiu foarte bine ce înseamnă calitatea de participant la organizarea unui astfel de eveniment, cît cîntăreşte la CV şi mai ales ce au de învăţat dintr-o asemenea experienţă. Suceava nu e Sibiu dar nici Muzeul Bucovinei nu e Festivalul Internaţional de Teatru. Aşa că o colaborare pe perioada verii ar fi un bun început pentru o revoluţie de mentalitate. Asta dacă chiar vrem să facem ceva pentru oraşul nostru.
Alina Mihăescu
