
Avem Cetate de Scaun restaurată, frumoasă, numai bună de vîndut turiştilor. Rezultatul lucrărilor a iscat polemici, există voci care spun că monumentul istoric nu a fost tratat corespunzător, că s-au făcut modificări sau că s-au folosit materiale nu tocmai potrivite pentru un astfel de edificiu. Una peste alta, fortăreaţă, monument istoric, obiectiv turistic, piesă de patrimoniu, orice ar fi, trebuie să fie redat oamenilor zilelor noastre iar dacă ei se bucură de ceea ce este, totul e în regulă. Părerea generală despre noua faţă a Cetăţii de Scaun a Sucevei e pozitivă dar odată cu apropierea de final a lucrărilor, autorităţile descoperă că proiectul are hibele lui – mici, meschine dar importante. De pildă, proiectul, reclamă preşedintele Consiliului Judeţean, Cătălin Nechifor, nu prevede asigurarea de fonduri special pentru paza obiectivului. Angajările la stat sînt blocate iar obiectivul va rămîne practic neprotejat. În momentul de faţă Muzeul Bucovinei are un contract cu o firmă de pază care asigură un singur paznic pe zi pentru întreaga Cetate. Preşedintele Nechifor a găsit alternativă la lipsa paznicilor: montarea de camere video şi audio care să supravegheze cetatea. Nimic rău în asta, doar că, în caz de intrus rău voitor, o cameră video nu se poate opune, cum nu poate nici măcar să dea alarma. O înregistrare într-o situaţie nedorită de vandalism să zicem, ar putea fi de folos, dar deloc sigură în privinţa prinderii rău făcătorului. Cu siguranţă un sistem de înregistrare ar fi util şi chiar indicat, dar nu pe post de paznic surogat. E nevoie şi de una şi de alta. Altfel, ditamai investiţia, de aproape 53 de milioane de lei, ar urma să rămînă la cheremul oricui, pentru că statul are o lege care nu-i permite lui însuşi să-şi păzească investiţia. De parcă statul ăsta are multiple personalităţi. Păi asta e o boală şi ar trebui tratată, iar dacă pacientul nu merge de bună voie, poate ajunge şi în cămaşă de forţă, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Ori dacă statul e atît de neputincios, să lase pe altul care s-ar putea să găsească o soluţie. La urma urmei, se vor găsi mereu unii care să spună „statul sînt eu”.
Alina Mihăescu








