Cu toții ne amintim prima zi de școală: curtea aglomerată la festivitatea de deschidere, chipul învățătoarei sau banca de la geam în care am stat pentru prima dată. Oricare ar fi amintirea acelei zile, emoția ei este cea care, prin intensitate, ne face să n-o uităm vreodată. S-a întîmplat din nou, sute de omuleți au trăit ieri, ceea ce-și vor aminti toată viața. Pentru unii însă prima zi de școală e de-o banalitate infinită. Ca orice adunare, festivitățile de deschidere a anului școlar sînt prilej de baie de mulțime pentru politicieni. La Suceava, primarul Ion Lungu ne-a obișnuit cu turul său de forță pe la cît mai multe școli din municipiu. Deputații și senatorii au profitat și ei de ocazie ca să-și arate interesul față de viitorul națiunii și să ureze tuturor succese pe cele mai înalte culmi. Aceleași discursuri, aceleași cuvinte care nu transmit nimic, aceeași pe bună dreptate lipsă de atenție a auditoriului. Atît de banale și plictisitoare, încît nici echipamentele audio montate în curțile școlilor nu pot performa astfel ca audiția să fie una rezonabilă. E drept, primarul a încercat anul acesta să strecoare și cîteva elemente specifice vremurilor, îndemnînd elevii să apere creștinătatea, căci la granițele țării pîndesc pericole iar alte religii și civilizații fac presiuni. Dacă tăcea, filosof rămînea, dar cine-ar spune vreodată despre primarul Sucevei c-ar avea stofă de filosof? În rest, lume multă și agitație. Copii debusolați dar drăguți și părinți pe fugă și crizați. Păi sigur că pe fugă, căci se-nvoiseră care cum putură de la serviciu să-și ducă la școală copiii. Măcar în prima zi. Dacă nu s-au orientat ți ei să se facă parlamanetari! Doar aleșii au privilegiul de a participa la deschiderea anului școlar. Ei sînt adevărații tătuci și mămuci care ne poartă de grijă, cărora le datorăm ceea ce sîntem astăzi.
Alina Mihăescu
